Poezie
fără busolă, Fram. dar nu debusolat
2 min lectură·
Mediu
de mic râsul mi-a atârnat ca o bală
numai oglinditului prin vitrine de carmangerii
lupanare sau cârciumi
îi strigam scuipat: - Șterge-te!
înaintea necuratului nu te poți arăta biruitor nici
măcar în trufie
albul tău murdar demn este
de dispreț
ai pieri înjunghiat înainte de a apuca să te întorci
cu fața
când am crescut visul meu de-a deveni columb
n-a mai găsit americi
nici indii
experții au înlocuit rugăciunea cu acul magnetic
oriunde m-aș fi îndreptat
eram propriul cerc polar pe care urmele de urși
nu-l părăseau decât pentru a intra în poveste
nu! Ursa Mare nu-i o această Mamă-din-Sânge –
o reneg!
când gheață-i de jur împrejur cine nu m-ar ierta
punând-o pe foc?
desigur voi îmi vedeți hidoșenia cărnii
pentru că flacăra mică
am aprins-o cu unghii smulse și păr
cândva eram un soi ciudat de iarbă a fiarelor
botul erbivorelor mușcau din mine ca dintr-un ceas
poate îmi căutau arcul
să o întindă spre ținuturi mai calde
sau poate ora secretă când
iarna se va sfârși indiferent
singur Soarele știe pe câți i-ar putea adăpa
nemaivăzutul meu coșciug de gheață
de-aceea vântul izbește întunericul la întâmplare
cu îndârjire de hârleț tocit de craniile exploratorilor
halbe cu sticla mătuită de prea multe mese
de mâini și de guri
în care balele străinilor și-au amestecat setea
uneori dâre stridente de ruj
de-aceea strâng Femeia în brațe
ca pe-o biserică nerușinată cu țâțele înfipte în cer
și dacă până când împrimăvărează nu fată
o mursec
iar ce nu înghit reaprind
053.657
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “fără busolă, Fram. dar nu debusolat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13997757/fara-busola-fram-dar-nu-debusolatComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un poem ca un pumn in ecran. dens, puternic, descatusind la final lovitura.
cu placerea lecturii,
cu placerea lecturii,
0
mulțumesc, domnilor, pentru lectură și pentru semnul despre.
domnule Silișteanu, sunt conștient că, oameni fiind, pe toți ne încearcă periodic păcatul trufiei; care, poate nu întotdeauna, dar în majoritatea cazurilor ne biruie; mai ales în acele momente în care ne credem un fel de cui al lui Pepelea în oiștea Adevărului; când înclin să cred că suntem mai mult un semn grafic, așchie sărită din lemnul roții; creasta domnului Sibiceanu este fără doar și poate mai înzăpezită decât a mea (încerc să spun că ceea ce îl caracterizează pe domnia sa este serenitatea, altitudinea superioară); deși de piatră, plec fruntea în fața gândului împăciuitor; pentru că dânsul a înțeles înaintea noastră acest lucru: armonia se naște din traiul laolaltă al fiarelor. și eu, ca atâția alții, mă număr printre aceia care scriu așa, de trecerea urâtului în frumos; ce-am zis omorât rămâne; dar mă plec oricând înaintea omului și a Cuvântului; pentru că piatra trufiei mele a pornit în căutarea acelora ce altfel n-au venit la el; numai gânduri bune și pace și domniei voastre doresc.
domnule Sandu, recunosc, undeva în adâncul ființei mele mi-am dorit ca textul să facă din mână cititorului (măcar unora dintre ei), dar se pare că am reușit mai mult decât mi-am propus: un pumn. glumesc, desigur, sunt convins că v-ați referit la impact.
încă o dată, mulțumesc semnului dv de cuvânt.
0
fara manie despre putintele, dorintele, putinele placeri si multele dureri ale carnii acesteia, te traverseaza se pare perioada a instrospectiilor fulgerate dar prin aceasta nu mai putin pline de concluzii puternice. Da e ca un pumn, dar mie mi se pare un strigat, nu disperat, ci mai degraba incrancenat si sigur pe el, un strigat de biruinta aproape, daca n-ar fi in el si un pic de nesiguranta, aproape un fel de teama. Ultima strofa e sigur partea de certitudine, singura salvare din neant e femeia, mama, iubita, fiica, ele sunt sigur mai aproape de certitudini decat noi, purtatorii busolei cu acul de carne. cu mare placere citesc. Kosta
0
mulțumesc, domnule Vianu, pentru semnul de lectură; să spunem că am încercat, în loc de a ridica pumnul, să-mi arăt mușchii dinspre nordul creierului.
0

si am tinut cont
de aceea dupa citire urmeaza gandul
dupa gand
tacerea iar dupa aceasta un bravo si multi ani
felicitari