Poezie
portativ în cădere liberă
(Ev. după Marcu, cap.11, vers.20, 21)
1 min lectură·
Mediu
dimineața mușcă din trunchiul smochinului
și nimeni nu întreabă de ce
urmează o trecere
Petru
ucenicul pasăre mistuit în taină de celălalt ucenic
nu mai e mult
vorbele aliniate frumos
se vor împrăștia fiecare pe la buzele lor
ia și tu o înghițitură
clătește-ți gura cu miezul fermentat al literei
doar doar te vei răsturna spre înlăuntru
și vei vedea cu ochii blestemul unei vieții
executate la două mâini stângi
044.607
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “portativ în cădere liberă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/13995062/portativ-in-cadere-liberaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
deh, cred ca ai inceput cu clatitu gurii... da povestea e dincolo de litera. stiu ca nu mai e nevoie de talentu cu pricina. da asta e, nu ma pricep la reguli. cat despre explicatii, cine are ochi de vazut...
0
"Blestemarea" smochinului este unul dintre cele mai absconse gesturi hristice. Poate că este una dintre puținele întrebări serioase cu care putem merge în fața divinității. Speculația lirică de aici sondează aceste hăuri ale finalității, dar și ale finitudinii. Mijloacele sunt remarcabile și iterez doar imaginea dimineții ce "mușcă" din trupul smochinului, "ucenicul pasăre", ori "miezul fermentat al literei".
Cu toate acestea întrebarea mea rămâne: era primăvară, nu era timpul pentru rod, Dumnezeu ar fi absurd să ceară unui smochin să aibă rod atunci când nu este timpul rânduit pentru aceasta. Și totuși se pronunță! (Clasica și prăfuita explicație că trebuie să fii gata să rodești oricând, nu mă mulțumește nici pe departe.) Trebuie să fie altceva dincolo. Deci întrebarea rămâne. De aceea mi-a prins bine acest excurs liric din partea unui autor cu scris mult aparte.
Cu toate acestea întrebarea mea rămâne: era primăvară, nu era timpul pentru rod, Dumnezeu ar fi absurd să ceară unui smochin să aibă rod atunci când nu este timpul rânduit pentru aceasta. Și totuși se pronunță! (Clasica și prăfuita explicație că trebuie să fii gata să rodești oricând, nu mă mulțumește nici pe departe.) Trebuie să fie altceva dincolo. Deci întrebarea rămâne. De aceea mi-a prins bine acest excurs liric din partea unui autor cu scris mult aparte.
0
yes, sir! pe langa intrebarea numa buna de adresat Celui ce e gata sa raspunda oricui (nu stiu de unde am imaginea asta a lui Dumnezeu...), ramane mirarea produsa de tacerea si ne-mirarea ucenicilor, in special a istetului Petru! in alta ordine, asta e una din poeziile scrise tocmai in speranta unei altfel de intelegeri. scriind, mai ales poezie, "umblu" prin locuri prin care "luciditatea" nu imi permite. ferice de mine cand oi fi "beat" cu totul:))
0

Sfârșitul, detașat de rest, cu cel două mâini stângi ar putea fi un bun început pentru o poezie... gândită, nu doar executată sub dictando unui presupus talent creator...