Poezie
revelație
1 min lectură·
Mediu
stai pe scaun cu mâinile pe genunchi
nu știi ce să crezi pe cine să asculți
te lupți cu gândul că n-ai avut de ales toată viața
apusul acesta de soare îți șterge lacrimile
ești
un speolog căruia lumina din frunte
i s-a stins în măruntaiele pământului
cazi
într-un haos de mișcări și sunete nedeslușite
respirația-i o siluetă a rugăciunii ce intră și iese
din corpul temător
e ziua ta
e ziua în care ai de făcut zece lucruri
și nu ai forța să te ridici
pentru că puterea ce sălășluiește în tine
te împinge la marginea lumii
și Dumnezeu ți se arată nu în furtună
nu în vifor ci într-o adiere subțire
035.355
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “revelație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13991590/revelatieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCEu nu stau... ca nu e despre mine poema asta, aber... sa vedem ce-o mai pati si finalul asta, nu ma bag, poezia singura hotaraste ;) mersi pentru vizita!
0
MF
Revelatia Vechi Testamentara, cei doi martori ai Schimbarii la Fata. Zece porunci, Moise("zece lucruri de facut"), si a bucuriei Duhului, a inaltarii, Ilie, cel ce s-a urcat "de viu" la Cer ("adierea"), desavarsita in lumea bizantina a sec. XIV de extazul isihast, tipic, referential ("stai pe un scaun, respiratia, lacrimile "). Continuitatea de "substanta" intre cele doua revelatii. De remarcat lupta duhovniceasca care se da, supliciul, asemeni tagaduirii lui Petru. Ispita ca autopropulsare. Ca razbatere.
M.
M.
0
am stat si am citit, si ce crezi?
si eu stau ca si tine
dar mai avem pina se termina poema ta
mai e de asteptat
...
nu e final.