Poezie
Scenă de cuplu (cu bătaie metafizică)
2 min lectură·
Mediu
dacă-ți scriu cu degetul pe șira spinării praful se duce
stratul de ozon se rarefiază, primul rând de piele se vede
ca o pojghiță de poezie în care mi-aș înfige unghiile
spatele tău miroase a pădure de brazi
scotocesc ca într-un mormânt după câțiva ani în plus
unele făpturi încep să apară, curioase sprijinite de geam
nu știu din care colț al camerei se va lumina azi
poate din podea, poate din tine
cineva urcă scările, o liniște profundă
se sparge undeva departe printre ghețari
corbii se duc spre parcul herăstrău și eu tot caut mingea aceea roșie
care se zbate în tine ori de câte ori dormi
nici nu știi câte lucruri minunate ți se întâmplă când dormi cu mine
dacă-ți scriu cu degetul pe șira spinării, pâș, pâș, să nu te trezesc
e ca și cum aș scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peșteră bine ascunsă
vertebrele învelite-n rășină încep să înflorească
asta nu amintește nici a botez, nici a moarte
și uite așa până nu mai ești
spatele tău miroase a pădure de brazi
trec zi de zi pe deasupra lui ca un nor
mă golesc, stau ore în șir pe calea ferată
niciun înger nu vine, mai dau o pagină din scriptură
și uite așa până nu mai ești
stratul de ozon se rarefiază, primul rând de piele se vede
ca o pojghiță de poezie în care mi-aș înfige unghiile
spatele tău miroase a pădure de brazi
scotocesc ca într-un mormânt după câțiva ani în plus
unele făpturi încep să apară, curioase sprijinite de geam
nu știu din care colț al camerei se va lumina azi
poate din podea, poate din tine
cineva urcă scările, o liniște profundă
se sparge undeva departe printre ghețari
corbii se duc spre parcul herăstrău și eu tot caut mingea aceea roșie
care se zbate în tine ori de câte ori dormi
nici nu știi câte lucruri minunate ți se întâmplă când dormi cu mine
dacă-ți scriu cu degetul pe șira spinării, pâș, pâș, să nu te trezesc
e ca și cum aș scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peșteră bine ascunsă
vertebrele învelite-n rășină încep să înflorească
asta nu amintește nici a botez, nici a moarte
și uite așa până nu mai ești
spatele tău miroase a pădure de brazi
trec zi de zi pe deasupra lui ca un nor
mă golesc, stau ore în șir pe calea ferată
niciun înger nu vine, mai dau o pagină din scriptură
și uite așa până nu mai ești
054.592
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Scenă de cuplu (cu bătaie metafizică).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/13991240/scena-de-cuplu-cu-bataie-metafizicaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASCu toate că titlul nu mi-a sugerat nimic, nu știu nici eu de ce am intrat să citesc dar bine am făcut, pentru că am găsit aici un poem metaforic în tonalități mai mult decât deosebite:
,, nu știu din care colț al camerei se va lumina azi
poate din podea, poate din tine ,,
,, dacă-ți scriu cu degetul pe șira spinării, pâș, pâș, să nu te trezesc
e ca și cum aș scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peșteră bine ascunsă
vertebrele învelite-n rășină încep să înflorească
asta nu amintește nici a botez, nici a moarte
și uite așa până nu mai ești ,,
Un poem care nu obosește prin lungimea frazării ci mai degrabă îți deschide apetitul de a citi pe măsură ce parcurgi fiecare vers, un poem frumos, sensibil, dăruitor și blând precum o lumină tomnatecă așternută printre frunzele de pe calea ferată.
,, nu știu din care colț al camerei se va lumina azi
poate din podea, poate din tine ,,
,, dacă-ți scriu cu degetul pe șira spinării, pâș, pâș, să nu te trezesc
e ca și cum aș scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peșteră bine ascunsă
vertebrele învelite-n rășină încep să înflorească
asta nu amintește nici a botez, nici a moarte
și uite așa până nu mai ești ,,
Un poem care nu obosește prin lungimea frazării ci mai degrabă îți deschide apetitul de a citi pe măsură ce parcurgi fiecare vers, un poem frumos, sensibil, dăruitor și blând precum o lumină tomnatecă așternută printre frunzele de pe calea ferată.
0
PTfrumoasă poezie de dragoste, cu atingere metafizică, întradevăr (highlighted în penultimul vers).
îmi amintește de un colind pe care îl cântam când eram copilandru.
metaforele transformă acest cuplu într-un joc al asfințitului și al răsăritului ("trec zi de zi pe deasupra spatelui tău ca un nor"; "nu știu din care colț al camerei se va lumina azi /poate din podea, poate din tine"; "spatele tău miroase a pădure de brazi"), iar în degetele purtate pe șira spinării simt vântul cum suflă pe vârful de munte.
ca în orice relație de dragoste există o resorbție a unuia în celălalt ("asta nu amintește nici a botez, nici a moarte / și uite așa până nu mai ești".
dar, de asemeni, există și o parte de alienare, absolut naturală ("și eu tot caut mingea aceea roșie / care se zbate în tine ori de câte ori dormi"; "să nu te trezesc / e ca și cum aș scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peșteră bine ascunsă").
dragostea este dansul dintre apropiere și depărtare.
este viața însăși (never completely one, striving to reunite).
în acest sens poezia privește înlăuntru și înafara făpturii umane.
acel "câțiva ani în plus" l-aș înlocui cu amintiri sau altceva, prea umanizezi/cobori totul dintr-o dată.
cu zâmbet,
pt.
p.s.: am ales titlul comentariului pentru sentimentul de intimitate pe care-l crează poezia.
îmi amintește de un colind pe care îl cântam când eram copilandru.
metaforele transformă acest cuplu într-un joc al asfințitului și al răsăritului ("trec zi de zi pe deasupra spatelui tău ca un nor"; "nu știu din care colț al camerei se va lumina azi /poate din podea, poate din tine"; "spatele tău miroase a pădure de brazi"), iar în degetele purtate pe șira spinării simt vântul cum suflă pe vârful de munte.
ca în orice relație de dragoste există o resorbție a unuia în celălalt ("asta nu amintește nici a botez, nici a moarte / și uite așa până nu mai ești".
dar, de asemeni, există și o parte de alienare, absolut naturală ("și eu tot caut mingea aceea roșie / care se zbate în tine ori de câte ori dormi"; "să nu te trezesc / e ca și cum aș scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peșteră bine ascunsă").
dragostea este dansul dintre apropiere și depărtare.
este viața însăși (never completely one, striving to reunite).
în acest sens poezia privește înlăuntru și înafara făpturii umane.
acel "câțiva ani în plus" l-aș înlocui cu amintiri sau altceva, prea umanizezi/cobori totul dintr-o dată.
cu zâmbet,
pt.
p.s.: am ales titlul comentariului pentru sentimentul de intimitate pe care-l crează poezia.
0
ADaici ai un vers foarte mișto foaarte mișto
(în) spatele tău miroase a pădure de brazi. (ar fi putut fi o rută perfectă pentru întreg).pt care nu pot decât să te felicit chit că n-are importanță asta.
despre tot restul mă abțin că e din ciclul unghii piele coaste sau intercostale - tot aia. și nu mai pot demult cu ele cum nici ele nu mai pot nimic în poezie. de mult. iar titlul e prost ideea de scenă de cuplu tre să fie gustul pe care eu cititorul să-l atribui textului. nu un rezumat al lui. mai degrabă câte lucruri minunate ăla e bun de.
(în) spatele tău miroase a pădure de brazi. (ar fi putut fi o rută perfectă pentru întreg).pt care nu pot decât să te felicit chit că n-are importanță asta.
despre tot restul mă abțin că e din ciclul unghii piele coaste sau intercostale - tot aia. și nu mai pot demult cu ele cum nici ele nu mai pot nimic în poezie. de mult. iar titlul e prost ideea de scenă de cuplu tre să fie gustul pe care eu cititorul să-l atribui textului. nu un rezumat al lui. mai degrabă câte lucruri minunate ăla e bun de.
0
CSmulțumesc pentru citire și păreri, am făcut ruta cu versul citat.
0
semn .
corbii se duc spre parcul herăstrău și eu tot caut mingea aceea roșie
care se zbate în tine ori de câte ori dormi
￭