Nu știu când am să vin la tine

felicitari e putin spus, in poem sunt ilustrate doua variante de perceptie, prima cu blindete maternala suferintele gliei, par aidoma tesute intro bluza fina intoarsa cu fata pe dos peste autoare sa o protejeze cit sa se protejeze, ca sa nu fie atinsa fata prea expusa, de viabile molii/ mucegaiuri, versus camasa autoarei cu puteri metafizice scanind suferintele launtrice si exterioare doua identitati intruna ambele multidirectionale sub ecograful performant dar si sub xerox deopotriva.
a doua varianta ,maxim sintetizata ecoul se intoarce rapid la inspirat speriat de exterior dupa ce a cumulat instanteneu scopul energetic propus. ecoul aliat cu autorul expeditor, in formula tehnica este bumerangul.
poemul bogat in metafore ferme precise, identificabile este minunat pentru potentialul indemnarilor la meditatii profund intrinseci dar si polarizate. extrinsec.

incepe un text mai legat, care e poetic. pana acolo insa sunt nulte chestii aruncate, parca vai cauta vocea. ingeri, clopotnite care bat???, (clopotele bat, clopotnitele in cel mai bun caz rasuna) sau alte cateva ma fac sa cred ca abia de la acel vers e poezie.

mulțumesc pentru păreri, d-na floarea, deși nu am scris nicăieri cuvântul cameră a fost identificabil destul de ușor, leonard, posibil mai bună varianta citirii de jos în sus.

in mare parte mi se pare un poem bun, cu niste imagini puternice si sugestive, pe ici pe colo mai sunt niste scapari, insa felicitari, e o poezie reusita!

Foarte sugestiv, ai niște metafore reușite...remarc "îngerii s-au copt bine
e vreme de schimbat pielea", "afară miroase a sârmă ghimpată" și ultima strofă