La capătul puterilor

domnule Șandru,
poemul dumneavoastră m-a impresionat. are un filon autentic de tristețe, de dezamăgire, un discurs temperat, fără patetisme, dar, totuși, extrem de sensibil.
în plus, m-a dus cu gândul la multe lucruri:
- la vremurile trecute, o temă (a regretului) care mi-a fost mereu aproape de suflet;
- la vorbele actorului de origine amerindiană Johnny Depp, care, nu știu de ce, mi-au rămas întipărite în memorie: "sunt un tip banal: mi-ar plăcea să îmbătrânesc stând pe o verandă și privind un lac";
- la munții pe care îi iubesc irevocabil și pe care, cât timp circumstanțele mi-au permis, i-am străbătut cu drag;
- la un bărbat deosebit, pe care am avut privilegiul să îl cunosc, și care gătea cu volumul lui Radu Anton Roman în față.

citindu-vă, cu o siderare admirativă, datele biografice, consider că sentimentul de umilință evocat nu este nicidecum justificat.

cu plăcerea de a fi descoperit un poem frumos și un poet.

Maria Daniela Goea, de multă vreme n-am mai benefiiciat, pe www.poezie.ro, de un comentariu atât de pertinent și de generos. Cuvintele dumneavoastră mi-au mers la suflet și au reprezentat pentru mine o gură de oxigen într-un moment în care m-a prins dorul de doi prieteni scriitori, Radu Anton Roman și Mircea Nedelciu, dispăruți prematur dintre noi. Vă mulțumesc mult de tot și vă doresc mult bine. God bless You!