Poezie
cea mai frumoasă, dilara
2 min lectură·
Mediu
îmi ceri să-ți scriu cea mai frumoasă poezie
mă gândesc doar la felul în care vă sărutați când se întoarce acasă
la cuvintele care se balansează de la unul la altul la echilibrul
perfect al întunericului care se înfășoară pe lustră la
cea mai frumoasă poezie nu stă la suprafața lucrurilor
nici nu plutește. e goală și strâmbă. are gura plină de bube
o păpușă stricată. un surogat. un drum către nimic. nici
măcar tu nu aștepți la final nici măcar o groapă comună
te joci frumos, dilara, îmi vorbești despre surfing drafting
plus alte sporturi extreme speli vase râzi plângi fumezi
hai să-ți vorbesc despre cum am înclinat toate străzile pe care treci
despre cum lucrurile hainele gențile tale curg în mine ca într-o mare
***
stau în cel mai adânc loc din oraș sunt omul din cea mai nenorocită prăpastie
te trag cu mine în cămara cu răni aici spunem dragoste gâfâim pereții se crapă
aici nu coboară nici batman nici dracu pereții se crapă doi copii spun dragoste
cu sughițuri se îneacă în sânge pereții se crapă tu te joci frumos, dilara,
cea mai frumoasă poezie nu e aici ce dacă
ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară
hai să nu-ți spun despre cum vei muri despre cum vei trăi/ totuna/
sus. la suprafața lucrurilor. acolo unde legi interdicții de clanță și fiecare
atingere se îmbracă în frig. hai să nu-ți spun nimic. dar cea mai frumoasă poezie
n-are nicio legătură cu singurătatea din camera mea rece. nici cu sărutul tău de
noapte bună
0129.111
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Gheție
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 265
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Gheție. “cea mai frumoasă, dilara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13988500/cea-mai-frumoasa-dilaraComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMplecând de la poezia asta, s-ar putea construi un eseu despre rolul metaforei în poezie. despre cum poți vorbi despre un lucru, ocolind sistematic numirea lui.
frumos meșteșugită.
felicitările mele autorului. sau fărâmei de contribuție pe care-a avut-o la acest text care pare-a se fi scris singur.:)
frumos meșteșugită.
felicitările mele autorului. sau fărâmei de contribuție pe care-a avut-o la acest text care pare-a se fi scris singur.:)
0
CSDistincție acordată
pentru motivele pe care deja le-a spus adrian, pentru emotia din care a pornit si mai ales pentru faptul ca reuseste sa o transporte pe tot parcursul fara sa te piarda, iar la final face un salt si ramane in tine.
eu asteptam demult sa scrii o poezie la care sa n-am obiectii. :o)
or fi, tehnice, nu ma uit. cred ca sunt cateva lucruri care pot lipsi (de ex. \"se îneacă în sânge pereții se crapă\"), nu stiu precis daca efectul ar mai fi acelasi in sensul ca e nevoie de un val care sa te poarte si sugestia mea ar fi sa-l scurtezi, ceea ce-i riscant pentru efectul general. ca si antecomentatorii, am avut impresia ca s-a scris singura - e greu de obicei sa pastrezi nealterata intensitatea momentului. sper ca-s suficiente motivele, mie mi se pare ca poezia o recunosti si atunci cand nu ai atatea motive.
eu asteptam demult sa scrii o poezie la care sa n-am obiectii. :o)
or fi, tehnice, nu ma uit. cred ca sunt cateva lucruri care pot lipsi (de ex. \"se îneacă în sânge pereții se crapă\"), nu stiu precis daca efectul ar mai fi acelasi in sensul ca e nevoie de un val care sa te poarte si sugestia mea ar fi sa-l scurtezi, ceea ce-i riscant pentru efectul general. ca si antecomentatorii, am avut impresia ca s-a scris singura - e greu de obicei sa pastrezi nealterata intensitatea momentului. sper ca-s suficiente motivele, mie mi se pare ca poezia o recunosti si atunci cand nu ai atatea motive.
0
OZo poezie pe care ti-ai dori-o a ta. imi place tare mult felul in care ai construit discursul, care da senzatia de autentic.
ce mai era de spus, a fost spus.
congrats!
ce mai era de spus, a fost spus.
congrats!
0
MR\"ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară\"
rasplata efortului
0
OPe foarte captivanta poezia si cum sa zic pana la un punct chiar impresionanta.
Are un ritm alert-un suflu care se sustine de la un capat la altul. Ce nu-mi place: metafora cu atingerea care se imbraca in frig si finalul strofei 2:\"nici
măcar tu nu aștepți la final nici măcar o groapă comună\", in rest e f reusita.
Are un ritm alert-un suflu care se sustine de la un capat la altul. Ce nu-mi place: metafora cu atingerea care se imbraca in frig si finalul strofei 2:\"nici
măcar tu nu aștepți la final nici măcar o groapă comună\", in rest e f reusita.
0
RS
o poezie care te lasa fara replica. unele versuri absolut remarcabile :\"hai să-ți vorbesc despre cum am înclinat toate străzile pe care treci
despre cum lucrurile hainele gențile tale curg în mine ca într-o mare\"
no comment, ce naiba s amia zici dupa o faza de genul asta? nu am nicio pofta sa comentez in alti termeni asta nu e nici macar un comentariu ci pur si simplu o uimire un nod in stomac etc. chapeau
despre cum lucrurile hainele gențile tale curg în mine ca într-o mare\"
no comment, ce naiba s amia zici dupa o faza de genul asta? nu am nicio pofta sa comentez in alti termeni asta nu e nici macar un comentariu ci pur si simplu o uimire un nod in stomac etc. chapeau
0
OAla extrem(e), așa cum știi să închizi/ să spânzuri / să îneci / să arunci / să îmbolnăvești / să... duci spre cel mai adânc abis ori spre cel mai înalt pisc cuvintele, să le torni în forma proprie, să le contorsionezi până ce ajung ca esență la cel care încearcă să le apropie/ acomodeze/ dezvăluiască propriei viziuni, iată ce reușești, Alexandru Gheție, și mi se pare un lucru minunat.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
0
IPSă ai șansa să fii al 314 vizitator
într-o arhitectura poetică
e la fel de emoționant
ca-n filmul acela
al 41-lea.
\"cea mai frumoasă poezie nu e aici ce dacă
ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară\"
remarc curgerea limpede
cu bucurie
sa fie!
într-o arhitectura poetică
e la fel de emoționant
ca-n filmul acela
al 41-lea.
\"cea mai frumoasă poezie nu e aici ce dacă
ochii tăi sunt două trenuri de noapte sub apă mâinile mele pietre reci care zboară\"
remarc curgerea limpede
cu bucurie
sa fie!
0
IMîmi pare că deja te repeți în discurs, adică ultimele tale texte nu diversifică imaginarul poetic, ci pe toate le restrângi la aceeași idee, registru și cuvinte cheie pe care le tot insierezi în aproape fiecare poem. se poate cădea ușor în capcana asta, vorbesc din proprie experiență :)
aș vrea să citesc ceva nou, despre altceva, în alt stil...
textul de față nu e rău, dar mie una nu+mi mai spune aproape nimic, aș putea ghici fără să citesc felul în care este cosntruit discursul
mai trec,
iulia
aș vrea să citesc ceva nou, despre altceva, în alt stil...
textul de față nu e rău, dar mie una nu+mi mai spune aproape nimic, aș putea ghici fără să citesc felul în care este cosntruit discursul
mai trec,
iulia
0
Run text foarte bun, un discurs excelent. aș îndrăzni să o contrazic pe iulia, cred că alex are deja un discurs format care se regăsește de mult timp în textele lui. faptul că insistă pe el nu e deloc rău, dimpotrivă. mai mult, în cazul textului de față, discursul este valorificat mai bine decât în multe alte locuri, pentru că aici, cum s-a mai zis, \"tehnica\" e aproape invizibilă.
fain!
fain!
0
AGmulțumesc mult pentru semne, sugestii, păreri...
andrei - dacă pare controlat de o voință externă, atunci e biiine :). mulțumesc;
alina - nu mi-am propus că metaforizez aici. văd că până la urmă aici s-a ajuns. mă bucur că nu am scăpat textul printre degete :). mulțumesc ;
cristina - mă bucur că ți-a plăcut. voi arunca o privire pe text și voi ține cont de sugestii. mulțumesc ;
oana - mulțumesc. chiar am vrut să fie autentic :).
mihai - mulțumesc;
oana p. - și mie mi se pare puțin forțat chiar acolo la groapa aia comună. dar de, obsesiile :). mulțumesc ;
raluca - până la urmă e vorba de acel ”nod în stomac”. al naibii de real :). mulțumesc;
ottilia - ai scris foarte frumos despre... mă bucur că ți-a plăcut
ioan-mircea - mă bucur că ați introdus și textul meu în jurul acelui zglobiu ”pi”. mulțumesc ;
iulia - e ciudat că îmi vorbești tocmai tu de repetiții, de redundanțe... îmi plac comm-urile constructive, cele care mă antrenează să duc un text la o formă mai bună. nu știu dacă e cazul să iau în serios comm-ul tău, însă. ”hihi”. de ce? spune-mi și mie care e asemănarea între ultimele mele 5 texte, spre exemplu. ce se repetă așa de stresant încât să ajungă la o formă diluată? cuvinte? sintagme? asta-i firesc. doar nu vrei să scriu despre astronauți și dimineți. ”hihi”. dar promit să încerc. imediat ce trec în altă stare și mă urc pe acoperiș. ”hihi”. apoi, dacă ești o așa bună ghicitoare, de ce nu-mi spui ce va urma pe pagina asta? ”hihi”. mulțumesc;
raul - mi se pare normal să se ajungă, după cum spune iulia, într-un punct în care să ți se pară că ”repeți discursul” de data trecută. nici eu nu cred că e cazul aici. dar cine știe? :) e drept că în ultima vreme insist mult pe o oarecare unitate a textelor. dacă e bine ori nu... :) , mulțumesc.
alex
andrei - dacă pare controlat de o voință externă, atunci e biiine :). mulțumesc;
alina - nu mi-am propus că metaforizez aici. văd că până la urmă aici s-a ajuns. mă bucur că nu am scăpat textul printre degete :). mulțumesc ;
cristina - mă bucur că ți-a plăcut. voi arunca o privire pe text și voi ține cont de sugestii. mulțumesc ;
oana - mulțumesc. chiar am vrut să fie autentic :).
mihai - mulțumesc;
oana p. - și mie mi se pare puțin forțat chiar acolo la groapa aia comună. dar de, obsesiile :). mulțumesc ;
raluca - până la urmă e vorba de acel ”nod în stomac”. al naibii de real :). mulțumesc;
ottilia - ai scris foarte frumos despre... mă bucur că ți-a plăcut
ioan-mircea - mă bucur că ați introdus și textul meu în jurul acelui zglobiu ”pi”. mulțumesc ;
iulia - e ciudat că îmi vorbești tocmai tu de repetiții, de redundanțe... îmi plac comm-urile constructive, cele care mă antrenează să duc un text la o formă mai bună. nu știu dacă e cazul să iau în serios comm-ul tău, însă. ”hihi”. de ce? spune-mi și mie care e asemănarea între ultimele mele 5 texte, spre exemplu. ce se repetă așa de stresant încât să ajungă la o formă diluată? cuvinte? sintagme? asta-i firesc. doar nu vrei să scriu despre astronauți și dimineți. ”hihi”. dar promit să încerc. imediat ce trec în altă stare și mă urc pe acoperiș. ”hihi”. apoi, dacă ești o așa bună ghicitoare, de ce nu-mi spui ce va urma pe pagina asta? ”hihi”. mulțumesc;
raul - mi se pare normal să se ajungă, după cum spune iulia, într-un punct în care să ți se pară că ”repeți discursul” de data trecută. nici eu nu cred că e cazul aici. dar cine știe? :) e drept că în ultima vreme insist mult pe o oarecare unitate a textelor. dacă e bine ori nu... :) , mulțumesc.
alex
0
tot ce trebuie spus este spus, tot ce trebuie doar sugerat, este sugerat
imagini clare, metafore reusite si, mai ales, nu in exces
una peste alta o poezie foarte buna