Astrud

fortarea limbii se face c-un scop precis
acela de-a contura un personaj
un exemplu elocvent este shakespeare

aici nu este cazul
limba romana nu este fortata, aceasta nu este stapinita, cunoscuta
mai mult, nu exista vreun scop evident pentru care greseli flagrante precum \" care cred, ploaia...pajistea...\" sa fie acceptate
poezia este slaba, patetica si banala

am observat din ceea ce scri ca esti \'destul de\' obsedat de punctuatie. si mie-mi place aceasta, de aia o si folosesc desi exista tendinta de a renunta la ea pe alocuri sau de nu sta dupa regulile ei, si cu gramatica ibidem. le cunosc destul de bine, doar ca o exprimare perfect gramaticala cade in lista mea de prioritati sub exprimarea de fond, avand oricum cunostinta ca in timp limba se schimba foarte mult,poate chiar radical. imi pare rau ca nu-ti place, asta e:)

\"doar ca o exprimare perfect gramaticala cade in lista mea de prioritati sub exprimarea de fond\"

destul de grav daca-i asa
este doar parerea mea, evident, dar este absolut gresit sa argumentezi in acest fel
limba este primul instrument al fiecarui scriitor
de acolo incep toate, este punctul zero
o stapinesti suficient de bine incit sa nu comiti erori grave, mergi mai departe
nu o sa stapinesti, ramai pentru totdeauna la un nivel de amator, la o superficialitate si saracie ineficiente

de acord, limba are o dinamica specifica, anumite erori ajung la un moment dat sa fie acceptate sau chiar sa fie considerate corecte
dar asta se intimpla in urma unui puternic impuls al maselor (acestea dupa cum se stie nu vorbesc o limba prea curata, culta)
dar si aici, traseul este urmatorul -->> astept ca limba sa evolueze, astept ca erorile sa fie corectitudini si apoi ma adaptez/raliez
altfel, la fel de bine pot spune, de ce sa invat utilizarea sistemului de operare xp cind deja-i pe piata windows 7 si in lucru windows 8
raspunsul este simplu si comparatia indreptatita

alt argument
anumite greseli gramaticale vor ramine intotdeauna greseli gramaticale
spre exemplu \"din ce scrii\" se va scrie intotdeauna \"din ce scrii\" nu \"din ce scri\"
si nu-i un typo, ai mai comis eroarea asta si in alte comentarii
poate si din cauza ca justifici prea usor ceva ce nu ar trebui sa fie negociabil pentru un scriitor - limba romana

Eu nu văd nicio greșeală flagrantă în text, dar nici nu m-am fixat pe asta, pentru că știu că autoarea se joacă deseori și mă bucur că încă o mai face :) Inițial nu prea m-a cucerit piticul, dar apoi, treptat, mi-am dat seama din ușoarele stângăcii de limbaj - \"ma intreaba în care cred dintre-o noapte și-o zi\" - că acestea sunt stângăciile personajului care îmi pare plin de candoare și oarecum inocent, plasat dincolo de timp într-o povestioară. Da, cred că este o poveste rotundă și șugubeață - a se vedea ultimul vers, ca un deget pe o zdrelire, nu foarte adâncă, ci așa, de suprafață, alintată. Acum, întrebarea este unde vrei să ajungi, care se vrea a fi miza acestor texte și dacă nu vrei să ajungi nicăieri, cred că nu este o problemă.

Am inteles. Adevaru-i ca nu m-am omorat niciodata dupa \'limba\' cat dupa literatura..dar am in plan sa ma pun la punct si cu aspectele astea. PAna la urma nu-i ceva neinvatabil..odata le stiam, acum s-a cam lasat ceata. Acolo unde regulile gramaticale sunt relativ \'logice\' si lipseste folosirea consecventa...uitarea-si spune cuvantul. Dar ai dreptate. Ma gandeam ca te legi de licentele poetice. Desigur ca nu ma sprijin in acestea sa justific vreo confuzie in ceea ce priveste conjugarile. Vine foarte bine sfatul tau, in directia asta. Mersi:)

Alina, despre ce am vrut sa spun cu poezioara asta...lucruri mari sau mici, sa zicem ca ma bucur enorm daca am reusit sa raman la o tematica mai simpla si jucausa, asta-i pana la urma si scopu meu, sa scriu mai pe intelegerea oamenilor. DAac am reusit cat de putin, e o mare bucurie pentru mine.