rostogolire – cuvântul autorului

Fie că autorul mă va contrazice, și aici viziunea pleacă din real, dar nu rămâne aici (sau nu numai aici), învelindu-se într-o aură simbolică. Mai precis, putem spune că discursul de aici (dar nu numai de aici) se apropie de formula realismului magic din proza lui V. Voiculescu. E adevărat, povestea este mai mult intuită, fiind sugerată prin câteva detalii semnificative, detalii care constituie unele dintre constantele a ceea ce scrie autorul.
Fără a neglija importanța celorlalte versuri, aleg de aici următoarele:

\"doar martorii sosirii mele la marginea Infinitului
știu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini

peștele ciupește din cornul de lună
și luna rămâne întreagă

povestea și-a găsit plaja răsar și apun cuvinte\"

cand vom gasi
locul potrivit
iti voi povesti
din fereastra aceasta

\"pescărușii au învățat să zboare
acum învață să cânte între necuvântătoare\"

pana atunci
ratacesc intre inegalitatile cercului
cu raportul dintre de doua ori aria sa si lungime
pe o raza care se apropie de raza primului rasarit
si zic doar atat

in sfarsit
acum este foarte clar
ca nimic nu este in zadar