Fitil

I-ai spus, direct, că l-a-nșelat soția,
Eu tot direct îți spun că alta-i drama:
E unul care-aici, pe Agonia,
Țesând \"fitile\", -nșală... Epigrama!

I-ai spus, direct, că l-a-nșelat soția,
Eu tot direct îți spun că alta-i drama:
E unul care-aici, pe Agonia,
Țesând \"fitile\", -nșală... Epigrama!
(v.S.)

Îi sunt fidel, mi-i devotată
Și vede toată lumea bine
Că, de-o trădez câteodată,
O fac destul de rar... cu tine.

\"L-am prins c-o parodie-n pat,
Așa începe drama;
Și c-un sonet m-a înșelat...\"
Se plânge epigrama.

Construcția, dacă nu mă-nșel, face harcea-parcea jocul de cuvinte (și el, previzibil) și orice urmă de poantă! Este \"devoalat\" totul, încă de la început! Poate că ar trebui să revii pe text și, cine știe, poate ieși ceva de-aici! Oricum, poanta e prea bătătorită ca să mai surprindă, într-un fel, sau altul! Asta nu înseamnă că nu se mai poate lucra. Cu amiciție,

Ioan J

Jocul de cuvinte era la un moment dat ăsta:

Am văzut o damă-n Shell,
Sărutând o matahală;
Soața, dacă nu mă-nșel...
Dacă nu mă-nșel, te-nșală.

Sau ne-nșală.

In fine, nu e mai mult decât o joacă...

Nelu Gârda, cam acolo trebuia să insiști! La prima variantă! Desigur, lucrând la construcție, totuși. Cam așa văd eu rezolvarea temei, evitând locul comun al poantei:

Dezacord gramatical

Ți-am văzut soția,-n \"Shell\",
Sărutând o matahală;
S-ar putea să mă înșel!
Genu-i feminin... înșală?!

Ioan J

PIES. Titlul, sper, trimite pe o pistă falsă. Poate astfel se asigură și poanta, inedită. Dar, deja, este vorba de o altă epigramă și de o altă viziune!

Totuși...

Epigrame scrii în trombă
Și elaborat ți-i stilul,
Poanta e și ea o bombă,
Însă ai prea scurt \"fitilul\"...

Un lucru mi se pare cert:
Că vrei să mă ataci un pic,
Dar fac eforturi să te iert,
Că tu-mi ești unicul amic...

\"L-am prins c-o parodie-n pat,
Așa începe drama;
Și c-un sonet m-a înșelat...\"
Se plânge epigrama.
(Dan Norea)

Prezint, dar, Epigramei, scuze,
Și-mi fac o aspră penitență,
Dar m-am culcat alte muze
Ca să câștig experiență.

Prezint, dar, Epigramei, scuze
Și-mi fac o aspră penitență,
Dar m-am culcat cu alte muze
Ca să câștig experiență.

Prezint, dar, Epigramei, scuze
Și-mi fac o aspră penitență,
Dar m-am culcat cu alte muze
Ca să câștig experiență.
(Petrișor)

Câștigași experiență,
Însă, Domnul să te ție!,
Te-ai ales, ca penitență,
Și cu-oleacă de sfrenție.
:)
iartă-mă, Petrișor, este o biată glumă.

Dacă e vreo poezie
-Mă refer la una bună-
Purtătoare de sfrenție,
Daniela, ești imună!
:)

(Oare ce-o fi vrând să spună?...)

Dacă e vreo poezie
-Mă refer la una bună-
Purtătoare de sfrenție,
Daniela, ești imună!
(Petrișor)

N-aveam cum să iau sfrenția -
Nu mă culc cu poezia;
Cu poemu-am mai greșit -
Barem e hermafrodit...

Am văzut-o-n bar cu el,
Șeful ei - o matahală;
Ei erau, de nu mă-nșel...
Dacă nu mă-nșel, te-nșală.

gpl(!)

Nu mă-nșel că te înșeli
Îl înșeală că o-nșeală
Înșelându-mă nu-nșeli
Înșelatul te înșeală...

Ți-am văzut soția-n Shell
Braț la braț c-o matahală
Ea era de nu mă-nșel
Și... de nu mă-nșel, te-nșeală!

Dan-T