cu sinele înecat în doruri

mi se pare o poezie reușită și cred că aici ai reușit să-ți stăpânești discursul, așa, concis cum e. sau lucrurile despre care ai scris. ai reușit să păstrezi cel puțin o stare, care nu este una obișnuită, și, e vizibilă, e ușor de închipuit, de pipăit, starea din jurul hipnozei, potopul, inspirat, cred, de la ploaia, care chiar este, și nu e scurtă, tot ce te apropie de un fel de nonexistență, sau altceva, firește că se poate vedea diferit. însă eu așa am văzut, o stare ce are la bază contrastul dintre aparentul echilibru, linia calmă a privirii hipnotizate, pe de o parte, iar pe de altă parte furtuna dinăuntru, starea de inundație, dezastrul. și finalul e bun, în sens că e sugestiv și nu e greoi, nici forțat, e poate chiar cel mai bun de aici, cine știe. textul are o simplitate care reușește să păstreze poezia și nu e puțin lucru.

Cred ca ai putea avea mai multa grija la anumite cuvinte si asocierile lor sau alaturarea lor. Pare echilibrat pentru ca e un text scurt, dar autorul sare, zic eu, exact peste ceea ce putea sa dea o nota personala sau sa dea tensiune si ritm acestui textulet; in afara catorva referinte personale, nu regasesc nimic aici care sa cu forta aceste ganduri.

titlul da dovada de teribilism.

care sa redea forta acestor ganduri.

Ecaterina, mă bucur să aflu că ți-a plăcut. Rîndurile astea le-am scris ca-ntr-o dictare inconștientă, poate de asta are un efect diferit de celelalte scrise pînă acum. Ploaia e chiar e o muză reușită, dar nu-mi place. Mulțumesc.

Sophie, nu mi se pare chiar atît de teribil. RE-ul indică faptul că e o acțiune repetată, în acest caz - o tensionare.

uff, RE/ul acesta, să zicem că da, sugerează o iterație, întrebarea e care iterație, aici în text? să zicem că a privirii, deși privirea cere continuație, să zicem că, așa ca o linie, care e descrisă de un punct în deplasare, așa e cu privirea aceea, în reluări și totuși, nu-i găsesc necesitatea în titlu, chiar dacă tăierea în cele două cuvinte ți-a părut o treabă bună.

îmi place textul, e mult mai aerisit decât celelalte și n-ai recurs aici la mixturi pretențioase. titlul îl trage în jos.

despre titlu, majusculele acelea arată umflate în centru, e o accentuare inutilă. dacă pui un titlu ceva mai puțin încordat, textul numai va câștiga.

asta uitasem să spun.

dincolo de micile naivități și derapaje, probabil specifice vîrstei (nu neapărat poetice), trebuie să recunosc că poezia are farmecul ei...
cu două chestii nu mă împac, primul vers (scuze, e de-a dreptul horror), și \"ca un tren accelerat pe o linie de cale ferată\" unde cititorul nu cred că-și poate imagina imagina altceva, de ex ca un tren pe șosea, ca un tren pe lacul Herăstrău, ca un tren pe aeroportul Otopeni, etc

dacă e așa, atunci modific.
mulțumesc pentru că v-ați expus.