Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cântec pentru Ana

1 min lectură·
Mediu
Nu mai e mult și voi trece dincolo,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat
În care am stat cu Ana nopți și zile. Dulce era gustul ei,
Sălbatic era trupul ei, adânci erau ochii ei, ochii ei negri.
Când se lăsa seara, când draperiile erau trase, când focuri mici
Pâlpâiau în șemineu, îi desenam flori pe piele.
Parcă toate mă dor. Aud și acum forfota sângelui,
Cântecul ploii, coapsele ei frecându-se sub cearceaf,
Un sunet împurpurat strălucind în carnea ei
Și în carnea mea; o muzică venind de dedesubt, un plânset venind
De deasupra. Un buchet de forsiția, un arbust de ceai, o rodie,
Un coș cu nuci, un tort aniversar, fusta ei roșie
Uitată pe scrin, albeața trupului ei, perle în cutii negre, de piatră.
Toate acestea trăiesc, sunt săpate în foc,
Cortexul meu fumegă; din cenușa lui un heruvim albastru zboară spre cer,
Apa nopții se prelinge în picuri mici; o, eram tânăr, o, eram tânăr.
Dar acum nu mai e mult și voi trece dincolo; ființa se va despărți de ființă,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat,
În care am stat cu Ana, nopți și zile.
054.868
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
195
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Mircea Florin Șandru. “Cântec pentru Ana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-florin-sandru/poezie/13982270/cantec-pentru-ana

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Clopotul înstelat, sunetul din carne, plânsetul de deasupra sunt salturile înspre planul secund, ale unei sobre lamentații. Altfel, circumscrisă unor amintiri săpate în trup, în carne, în memorie, poezia își croiește un drum, tot mai diafan, desprinzându-se spre ființa de deasupra ființei. În final clopotul revine, cadențând parcă un ritm interior al memoriei. Îi spune \"cântec\", e de fapt o doină răscolitoare.
0
Călin Sămărghițan, vă mulțumesc sincer pentru comentariul dumneavoastră; acesta nu probează doar o profundă receptare a textului, ci și multă bunătate, căldură umană, camaraderie și generozitate. Ceea ce ați scris confirmă relativ desele \"întâlniri\" pe care le-am avut pe diverse site-uri literare și ne-literare. Thank You. Dumnezeu să va vegheze și să vă apare în toate clipele vieții dumneavoastră. Cu sinceră prietenie, Mircea Florin Șandru.
0
Erată: Vă rog să citiți: \"Dumnezeu să vă vegheze și să vă apere\". M.F.Ș.
0
Vai cat imi doresc sa nu retraiesc niciodata sfasierea din versurile d-voastra...
As mai scrie, dar cum sa-mi descriu zbuciumul confruntarii cu realitatea care oricum e-ntotdeauna dupa colt...
Stiu ce voi face: voi merge acasa, iubind-o pe \"Ana\" mea, cu uitarea de sine a \"asigurarii\" unor amintiri cel putin de splendoarea celor citite.
Cata scarba mi-ar fi de mine insumi, ramanand cu doar regretul unei vieti in care nu mai aud ecoul fosnetului coapselor \"Anei\", pur si simplu pentru n-am avut \"timp\" sa-l ascult niciodata...

Cu bucuria si respectul citirii.

rcm
0
@aurel-sibiceanuASAurel Sibiceanu
Am trecut să vă spun că sunt un cititor constant, de la debutul cu \"Elegii pentru puterea orașului\", carte pe care o țin în bibliotecă în...locul special! Din păcate, nu am reușit să-mi procur cărțile Dumneavoastră publicate după 90. Dar, grație acestui site sunt răsplătit ! Mă bucur că sunteți, că scrieți cu aceeași prospețime și vă doresc toate cele creștinești.
Cu prețuire!

Dacă nu este prea mult, aș vrea o adresă a Dvs. de e-mail;
adresa mea: andreicusino@yahoo.com Vă mulțumesc.
0