Poezie
pe ultima muscă o chema Angela
1 min lectură·
Mediu
păianjenii nu mor întotdeauna vei găsi o pânză la tine în cameră
nu-i zdrobesc între furiosul papuc și perete nu pentru că mi-e lene
ci pentru că am un legământ cu păianjenii noi suntem Singurătatea
și ne țesem pânzele în care cade câte-o muscă pe ultima
o chema Angela venea la mine în odaie sfioasă ca la spovedanie
iar eu îi dezveleam umerii punând pe ei stigmatul păianjenului
îmi făceam cruce apoi îi dezveleam bustul ronțăindu-i sfârcurile
comprimând cu palmele sânii ca un copil ce se joacă cu două mingi deodată
apoi îi smulgeam frunza din brâu între timp și a mea căzuse
și nu așa cum ne făcuse mama ci așa cum ne făcuse Dumnezeu stăteam
îmbrățișându-ne leneș până venea Șarpele și Mărul și toată povestea
iar noaptea se făcea ghemotoc speriată de strigătele noastre de fiară
dar Angela a plecat și tot mai greu îmi țes pânza
003.603
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “pe ultima muscă o chema Angela.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13981940/pe-ultima-musca-o-chema-angelaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.