Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Vor trage podul

2 min lectură·
Mediu
La răspântia aceea nu voi mai fi,
Nici pe stâlpul porții sculptate nu vei mai găsi semnele mele,
Pe câmpul verde toate cărările s-au șters,
S-au dus către alte zări carbonizate de soare.
Nici pe străzile orașului atomic umbra mea nu mai aleargă,
Nici sub bolțile bisericii luterane nu mai aștept,
Când bătrânul organist trimite spre vitralii valuri de muzică.
Am dispărut în lumea mea interioară,
Prin tunelul evanescent, unde doar tu,
Ca o stea mică, luminai.
Nu mai aud ploaia, nu mai aud vântul șuierând pe acoperișul de tablă,
Am trecut în grădina de dincolo
Și orașul, ca un câine gigantic,
Cu ochii ca două farfurii, ca două telescoape spațiale,
Urlă din laringele lui de plastic, din gura lui de piatră.
Nu mai sunt acolo, în ciberspațiul fosforescent,
În lanțurile de Mc Donald’s, lângă sticlele de Coca Cola,
În sordidele discoteci, unde urlă un DJ tâmp.
Nu mai sunt în stația de metrou, ca să te aștept,
Când smogul îți mângâie pulpele.
Nu mai sunt la mitingurile de protest,
Unde în portavoce urlă foamea.
Nu mai sunt în preajma gării, printre aurolaci
Și femei bețive, sau în fața guvernului.
Nu mai sunt pe strada mică de periferie,
Cu case mici și verande.
Am trecut în grădina luminată,
Unde totul vine din adânc, unde liniștea
E nesfârșită și tainică.
Vino și tu cât mai ai timp, vor trage podul
Și vei rămâne acolo pentru totdeauna.
024551
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
235
Citire
2 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Mircea Florin Șandru. “Vor trage podul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-florin-sandru/poezie/13979504/vor-trage-podul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marina-nicolaevMN
Marina Nicolaev
Un fel de a defini renuntarea de sine, de a ridica muntii impotriva ta insuti, de a abdica din propriul invelis social ca dintr-o cochilie uzata, inutila...
\"La răspântia aceea nu voi mai fi\", acolo unde nimeni nu asteapta pe nimeni...
0
@nicoleta-taseNT
Nicoleta Tase
Amestecul cotidianului plin de norme sociale cu viata interioara si nevoia organica aproape de detasare si de delimitare prin si cu celalalt (poate ca instanta a iubirii, poate nu) dau valoarea acestei poezii. Podul care poate fi \"tras\" oricand - forma de izolare dar si de salvare. Retin in mod special definitiile prin absenta, \"nu mai sunt...\".
0