Poezie
iar acel gol se umplea
1 min lectură·
Mediu
odaia era așa de măruntă
când ridicam brațele
sprijineam un glob de var
în salteaua de paie lăsam gropi
bunica se făcea melc noaptea târziu
și mă primea în căsuța ei de povești
nu-mi trebuiau păpuși
pieptănam cuvinte
le îmbrăcam în haine croite pe măsura
minții mele
în fiecare zi creșteam câte un pic
în ochii bunicii
se piteau bucurii aproape rotunde
apoi s-a dus să vadă de-ale ei
îi făceam loc în curbura brațului
ca să pot adormi
simțeam cum se așază
Dumnezeu
(18 aprilie 2011)
023.566
0
sărbători în lumină. bia