Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

peronul de pe partea stângă

volum: moartea, un fluture alb

2 min lectură·
Mediu
de la o vreme începe să mă doară rău spatele
la ora când cocoșii echilibrează noaptea
tresar îmi rotesc ochii prin cameră
cobor din pat și ca un ultim gest
îmi pipăi părul până mă pierd prin
respirația albă a pereților
dincolo de geam
cade o stea
gândul se ghemuiește în mine
într-un colț al gurii
se oprește o rugă
ca o tristețe
stau încovoiat cu umerii grei
și aștept
în fiecare zi aștept și îmi spun
că trebuie să plec și că
în mine
n-a mai rămas nimic
chiar nimic
nici măcar o tristețe
nu pot inventa lucruri
timpul mi s-a lipit de tălpi
și e greu ca o bucată de lut
oasele chircite unul într-altul
reazemă carnea puțină și ea
doar jumătate de trup îmi ține umbra
în fiecare zi
îmi spun că trebuie să plec știu
în mine există o gară cu peronul
pe partea stângă
biletul doar dus se cumpără
în a șaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
privește și lasă un semn
totul pare să fie perfect
cotrobăi prin sertare și încep să împachetez
șervețelele cu dedicații de la primele întâlniri
globul cu iluzii și câteva zile
doar câteva
cât să-mi ajungă până la ultima oprire
nici nu știu dacă am luat totul...
056.037
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
210
Citire
2 min
Versuri
41
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “peronul de pe partea stângă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13975921/peronul-de-pe-partea-stanga

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@nicolae-popaNPNicolae Popa
o m[rturisire ghemuită în sine după principiul supernovelor care se lasă acparate într-un gemoroc pentru a exploda incendiind universul. Asta așa, ca stare umană. În privința scriiturii nu există denivelări (minus o neglijență \"dincolo de geamul\" - de geam). Cursivitatea discursului transformă simplele mărturisiri oarecum personale într-un discurs poetic de-o autenticitate acaparantă:
\"nu pot inventa lucruri
timpul mi s-a lipit de tălpi
și e greu ca o bucată de lut
oasele chircite unul într-altul
reazemă carnea puțină și ea
doar jumătate de trup îmi ține umbra\". Ceva absolut antologic!

În general prefer să nu mă complic în explicații atunci când poezia devine la fel de clară precum Ideea de Dumnezeu:
\"în a șaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
privește și lasă un semn

totul pare să fie perfect\"

0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
pentru trecere, semnul luminos și îndeosebi pentru modul în care ați perceput acest text. din grabă s-a născut acea eroare de exprimare (cu geamul), dar am corectat-o.
sunteți un oaspete onorabil.
mulțumesc mult

și multă stimă,
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
îmi place începând cu:
\"nu pot inventa lucruri
timpul mi s-a lipit de tălpi
și e greu ca o bucată de lut\".

partea sobră din final, acel bilet \"doar (de) dus\", acea perfecțiune și inima - cu peronul pe partea stângă sunt punctele forte ale poemului.

Ottilia Ardeleanu
0
@burlacu-ioanBIBurlacu Ioan
O impecabila peroratie a unui bilet de adio, o viziune poetica tulburatoare precum purificarea, o grea apasare a lutului lipit de talpi inaintea unei alte desprinderi ce poate va sa vina? nu stiu. sSu poate cate ceva din toate; imi e greu sa culeg ceva din roadele poemei,de teama sa nu risipesc restul spuzei. Felicitari si pentru antologia Agoniei! cu salutari de bine in pragul acestei primaveri, Ioan Burlacu
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
ottilia,
mulțumesc de trecere și pasajul ales. partea aceea, de fapt e mai densă. ai dreptate. numai că am vrut să detaliez starea prin acea primă parte care lămurește, într-un fel, întregul de aici.

domnule burlacu ioan,
mulțumesc mult de trecere. știu că mareu ați fost alături de mine prin textele de aici.
mă bucur că ați rezonat.
suntem la vârsta la care trebuie să așteptăm..
și așteptarea e cea mai grea suferință...
0