Poezie
amintirea semnelor
2 min lectură·
Mediu
tânjesc după liniștea ulițelor dintr-o primăvară
în care locuitorii au plecat să moară în rândul oamenilor la oraș
probabil tricicleta aceasta răsturnată lângă fântână
îmi inspiră un ritual de sacrificiu
roata din față se învârtește încă în gol
un pantofior a rămas lipit cu smoală de o pedală
îmi spun că azi noapte a fost suficient timp pentru ca iarba
să se hotărască dacă sub acest picior desperecheat
anotimpul va mai porni la drum
dacă a fost fetiță își va ascunde firele albe sub o broboadă
va bârfi cu vecinele împrejurul ceștilor de cafea potrivite pentru ghicit
sau va povesti dacă a fost băiat întâmplări din armată
care multe nici n-au existat
la școala din rucăr am învățat lucruri ce nu sunt scrise în cărți
câinele dacă-l privești în ochi nu te latră
pe uliu cu piatra din văzduh nu-l dobori
iar ursu-ți dă pace când focu-ți răzbate prin piele
pe înserat aș sta așa în așteptare
privind cum animalele se-ntorc și singure își caută stăpân
nedumerite adormind în fața porții
ca niște copii cărora învățătorul le-a murit
bătrânii-ar spune că se strică vremea pisica neagră
își spală blana folosind doar laba stângă
parc-ar ascunde-o cruce între gheare
mierla cântă la poalele bradului în timp ce luna
și-a răsturnat în ceruri coarnele în jos
064677
0
F-
