presimțire

Ciugulesc ce-mi place, nu neapărat zâmbetul:

\"miroase bărbătesc de parcă
desfaci cărțile
ca pe niște tuburi de oxigen
și dintr-odată
respir\"

trecerea dumneavoastră pe aici și semnul lăsat mă onorează.
Vă mulțumesc foarte frumos.

Ottilia Ardeleanu

primele trei strofe îmi plac, reușesc să rezonez cu ele, apoi nu știu ce se întâmplă, dar nu reușesc să mai (re)fac conexiunile ca la început. e o poezie care merită citită și recitită.

Tocmai citeam pe rețeaua literară un text de-al tău în care palmele erau de data asta niște cărți-cotrobăiau un suflet, și am ajuns aici să citesc un text despre…cărți. Poetul respiră prin poeți și moare tot prin ei, adică ei pot fi elanul vitalist (vorba lui Blaga și a expresioniștilor) și ceea ce îți dă târcoale, te înfioară, poate chiar te chinuie. Îmi place cum ai introdus și prezența masculină dar parcă poemul se termină brusc când încep să prind ideea și mi-ar plăcea să mai continue.

fiți bineveniți!

Raul, dacă spui că merită și recitită, înseamnă că emoția s-a produs.

Iulia, comentariul tău mă bucură mult. poetul este năucit de muze, așa că... uneori, uită să spună până la capăt:)

Vă mulțumesc nespus,

Ottilia Ardeleanu