păcala făgețelului (XX+3)

poemul desfasoara ca de obicei secvente expresive,adevarate felii de Timp,istorii lumesti atemporale,magice,adevarate bijuterii de simtire,de generozitate fata de eroii acestei lumi apuse dar plina de valori inegalabile
poetul se înfasoara într-o mantie nostalgica,ca un cautator de comori care aduce la suprafata oameni si fapte sugestive care-i locuiesc memoria ,îi dau soclul poetic pe care îi aseaza cu emotia unui artist veritabil,uman
exista riscul de a fi comparat cu marin sorescu ori alti poeti în acest gen,dar dl pârvescu si-a creat propriul sau \"teritoriu\",are un registru solemn,scrie altfel decât în registrul \"oltean\" al lui marin sorescu...si are o sinceritate de nedezmintit...

Ce straniu, Petruț... Peste noapte am avut un vis cu ploieri(deși baștina mea este la o azvârlitură de băț de a ta, noi așa îi spunem prigoriei) și alte ingrediente ale copilăriei...

Așa cum am spus-o și cu alte prilejuri, puterea ta de a evoca locurile natale și copilăria este uluitoare; \"verbul\" tău domol, parcă născut cizelat, cu somptuozități discrete, te pune, adesea, sub aripa unui parnasianism difuz și ocrotitor...

Tot o stranie coincidență este și faptul că, la rându-mi, cam tot așa am luat contact cu timpul, mai întâi orologiul, umbra bățului mai apoi...

Îmi face plăcere să indemn cititori aici, cu o lumină din lumina acestor versuri...
Așteptăm cartea, deși știu că nu se va mântui niciodată însemnarea acelui timp ieșit din timp...

petruț ai surprins aici foarte bine jocul și trecerea timpului pe care țăranul autentic îl calculează cu precizie. mi-ai amintit în acest poem de zilele pline de muncă la câmp alături de bunicul meu, care pentru a ști cât din timp s-a scurs, priponea iapa lui albă, minodora. ea făcea un cerc de iarbă păscută. în centrul cercului după umbra priponului bunicul ne spunea ora exactă.

frumoasă poezie a percepției timpului ! \"ascultam pe rând timpul

dar să-l vedem
să-l pipăim
să punem mâna\",
și alături de străfulgerări cosmice, poezia liniștii telurice: \"râul curgea limpede murmurând printre pietre
sălcii arini și plopi albi coroniță
deasupra zeci de prigorii ardeau maluri înalte!\"

refugiu într-un spațiu originar, plăcută lectură aici, Petruț!

Maestre cu M mare, m-ai lasat fara cuvinte... O bijuterie acest peisaj cu Timp, adunat in jurul spitei verticale a memoriei satului de odinioara. Un alt Timp, judecat cu alte unitati de masura, Timpul rotat al cercurilor pe nisip, al rotii de caruta, al ceasului cu lant, al coronitei plopilor albi. Superb poem, el insusi un rotund perfect echilibrat... Ce nu pot spune in cuvinte, adaug printr-un mic semn grafic atasat comentariului, ca altfel n-am cum sa-mi scot palaria!