priveghi

tot straniu.
finalul ? poate o mai treci prin condei? (sigur ca din piept)

trecută prin condei... de vreme ce reușește să sufle, din suflet (piept), suferința,... asta ne-o dorim cu toții... fericirea! Umila mea părere...! băltuță de cuvinte... ocean de bucurie! Mult succes!

ai dreptate, începând chiar din titlu. în ceea ce privește finalul, cred că ideii mele îi trebuia un suflu... de aceea...

mulțumesc pentru vizită.

Ottilia

mie mi-a placut sa citesc poezia asta a ta... imi place de la inceput si pana la sfarsit, cu o singura exceptie, versurile alea scad poezia, din pacate. eu as zice sa le regandesti putin. de astea vorbesc:
\'dă oarece lumină
chipului meu care
se urcă pe
pereți\'
altfel, este o poezia frumoasa, trista rau, dar frumoasa tare...
mai viu, desigur! :)

mare bucurie de a vă afla aici!

Miclăuș, ai intuit și mulțumesc mult pentru cuvinte.

Anca, promit să revin în strofa cu pricina și să modific o părticică. că ai simțit aidoma înseamnă mult pentru mine. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu