Poezie

unikka

1 min lectură·7 ianuarie 2011

Mediu

e-ntuneric suntem bine și în scrumieră-i scrum

dai din mână de la tine să mă-mprăștii ca pe-un fum

suflător cu pieptu-n vela vremilor de soartă rea

când treceam și eu acela care-acum o oră te-a

prins de sânii holograme ale țării Ionatan

și-a uitat de tați și mame eroine bune ca-n

filmul fără doar și poate favorit din univers

când e unu’ care-n toate-și bagă falnic și din mers

manifeste cu sculatul oropsiților din morți

ne-am trezit culcați de-a latul pe din două (două porți

ale raiului în care parcă îți întrezăream

kilometrul de picioare) frunți ciocnite dacă ne-am

cam intersectat conceptul de-o nevoie oarece

fiecare mai cu dreptul înspre unicul vece

002.362

Daniel Bratu. “unikka.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/13966864/unikka

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.