LIM

LIM e sensibil atat de sensibil incat ne propune un univers marcat de fascinatia pentru a imbraca papusi a aranja masinute si a trimite in spatiu navete fara chiloti

avem de-a face cu o nevroza poetul se prabuseste resimte acut torsiunile lumii si rateaza construirea unui spatiu intim - ideea de la care a plecat probabil incercarea asta jalnica

de a smulge cititorului o lacrima pentru saracul LIM

Un comentariu ce m-a amuzat. Muțumesc de trecere și cuvinte. Îți doresc un sfîrșit de an mulțumitor și împliniri! Asta este, nu totdeauna ne pliem pe cititor. Reacția însă e binevenită.

Eu cred că LIM, chiar dacă afirmă că „nu plânge când e vorba de sine”, se plânge pe sine în acest spațiu „copilăros” pe care și-l construiește. De reținut că pentru LIM ușa este mereu deschisă pentru oricine.

ma bucur ca te-a amuzat si iti multumesc pentru urari sorcova piftie sarmale si craciun fericit dar asta nu inseamna ca ce ai scris mai sus are vreo valoare cel mult ar merge postata intr-un caiet de amintiri prin clasa a VIII-a se practica asa ceva (in vremurile cand am facut eu scoala - e deja istorie in toata regula)

te rog uita-te pe prima pagina a agoniei si spune-mi ce text imi recomanzi sa citesc la ce text pot face comentarii imi pot da cu parerea
nada zero absolut nimica

sa ai parte de sarbatori fericite :)

Gabriel, mulțumesc de trecere, înțelegere și semn.
Alex, citește sonetul de la recomandate, al lui Vasiliu. Merită. Cît privește piftia și celelalte, e vorba de gusturi. Îți fac o piftie de te lingi pe degete :) Uneori îmi reușește de minune, alteori e plată, dar, de gustibus, tot bună e. Aici iarăși ai reacționat din instinct. Pentru că nu e un text neglijabil. Vei reveni zilele următoare. Te aștept.
Cu prietenie, LIM.

ideea e nu că LIM e sensibil, ci că vrea să sensibilizeze.

\"vă roagă să bateți la ușă chiar dacă e deschisă
vă zîmbește și vă primește cu drag\"!

e ok.

Ottilia Ardeleanu

ideea e bună, adică explicația :)
Nici eu nu o făceam mai bine. Mulțumesc.

am revenit de vreo 4 ori in pagina asta si m-am tot codit sa scriu comentariul asta, sa nu crezi ca am ceva cu tine, dar pana la urma nu m-am mai putut abtine... ca nu stiu, zau, ce ti se intampla, si ce se intampla in general...
adica stiu ca de gustibus, da, mereu zic si eu la fel, da\' nici textul asta, ca poezie nu pot sa-i zic, nici alelalte ultimele nustiucate pe care le-ai postat, nu le gasesc a fi deloc reusite...
si ma-ntreb atunci, cu o doza minima de surprindere, de ce nu-s la atelier, ca mai dau iama pe acolo, din cand in cand, si gasesc texte mult mai bine scrise decat astea...
si ti-am citit si comentariile, lim, si raspunsurile la comentariile celor ce te citesc si nu am reusit sa inteleg daca tu esti auto/ironic sau chiar ai asa o parere buna despre ce scrii?!
adica, pana la un moment dat, mi se parea ca te autoevaluezi destul de bine, si dintr-o data, parca te crezi reincarnarea lu\' macedonski, ca parca asta era superplin de el si se tot dadea mai grozav decat eminescu, par example...
nu stiu cum sa comentez ce ai scris aci, fiindca da capo al fine si da coda al capo, nu gasesc niciuna, da\' absolut nicio valenta poetica textului...
ca sa nu mai zic ca a scrie despre tine la persoana a treia mereu mi s-a parut o chestie dubioasa ca sa nu zic mai mult...
chiar asa: \'va primeste, va zambeste cu drag\' si ti-ai vopsit copiii in verde, probabil ca sa se asorteze cu viermele ala verde din mar, si oamenii care au plans langa tine (din cauza poeziilor oare?! sorry, nu m-am putut abtine... :D), astea chiar is versuri sau eu chiar mi-am pierdut definitiv si irevocabil, da\' si di tat, simtul artistic....

fiecare vede un text în felul său. Cît despre comentarii, dacă am fost sau nu ironic doar cititorul poate remarca. Chestia cu persoana a treia e așa, de modestie. Nu puteam zice la persoana întîia, ar fi sărit alții cu comentarii :) Importat e să ne citim. Dacă va fi să ajungem la atelier, și acolo ne putem citi la fel de bine. O zi frumoasă!

ce sa zic, cu multe m-as impaca (inclusiv cu viermele verde ingropat), dar cu \"trimite navete în spațiu fără piloți\" zau, nu pot... stii, e ca aia \"avem chiloti pentru dame cu gaurele\".

dupa parerea mea, textul e fie infantil, fie genial (cale de mijloc nu exista). acum ramane sa decida posteritatea ce si cum...

sarbatori fericite, sa ne citim sanatosi!

mulțumesc de trecere și buna atenționare. Dacă aș fi utilizat punctuația, cu totul altfel ar fi sunat. Nu am făcut-o. Poate e o eroare pe care mi-am asumat-o din fidelitate de generație. Da, textul e genial! Altfel ar fi infantil și nu ne dorim asta :)
Sărbători fericite!

am plecat de aici cu un singur vers:
\'\'ieri a ținut pe umăr un vierme verde ieșit dintr-un măr\'\'. restul, doar umplutura care nici macar nu se sutine. (in logica textului versul:
\'\'vă roagă să bateți la ușă chiar dacă e deschisă\'\' nu prea are sens. ar fi mers
vă rog să intrați chiar dacă ușa e închisă). dar oricum, tot doar cu acel vers aș fi plecat.

Irina Nechit, eu vă mulțumesc de buna empatie și înțelegerea textului. De asemenea e onorantă notificarea. Sărbători fericite!
ștefan ciobanu, o prezență onorantă. Mersi de semn și mesaj.

Aici se creează într-o asemenea măsură o stare, încât poezia , în înțelesul care i se dă de la Rilke încoace, se volatilizează, dispare. « LIM» a atins acel nivel al elaborării, care face ca « elaborarea » să nu mai fie percepută, să nu conteze. Păstrând, (totuși !) proporțiile, Liviu-Ioan Mureșan, pe care îl urmăresc cu plăcere, izbutește – și nu doar aici ! – să facă ceea ce Eminescu reușea, de pildă, să realizeze cu o recuzită banală : imparitatea unor plopi, curiozitatea unor vecini și indiferența unei ființe iubite, desigur, într-un alt registru. În acest fel, el se desparte de postmoderni, poate și prin această capacitate extraordinară de a se privi din afară. Calmul, blândețea, gingășia cu care își tratează « personajul » și lumea-spectacol în care acesta TRÃIEȘTE ,împreună cu cei dragi, nu-ți mai îngăduie să-l suspectezi de ironie sau autoironie. Vorbind despre sine, « LIM » se comunică, deschide calea unui dialog cu cititorul despre o lume sărăcită de frumos prin desensibilizare, o lume în care el aduce sărbătoarea, tocmai prin capacitatea de a evoca prin forța cuvântului – în care crede ! - aspecte străine, din nefericire, individului postmodern. Ironiei tâmpe, prea adesea vizibilă astăzi în neputința tradusă într-un efort disperat de îndepărtare de firescul expresiei, Liviu-Ioan Mureșan îi opune cu convingere construcția clară, condusă de logica unor trăiri autentice.
Sărbători fericite, dragă « LIM » ! Poate, cândva, undeva, ne vom cunoaște și personal...

Un comentariu măgulitor pentru mine, adică peste așteptări și peste modul de exprimare sumar. Vă mulțumesc și vă promit să ne întîlnim. Ne purcedem viața aproape :)
Interpretarea însă mi s-a părut făcută de mine, adică mă zbat să zdrobesc granițe, să reclădesc, o voce care pătrunde e un semn al pătrunderii și mă bucură. Nu credeam că subtilitatea va fi receptată. A fost și vă mulțumesc pentru asta.