Poezie
era odată un loc în care eram tânără
1 min lectură·
Mediu
zilele treceau la fel
în orașul acela
în care mai toți
își plimbau gândurile
în pungi de plastic
ca și cum tocmai
le-ar fi cumpărat
acolo
era un om
era o casă
și apoi
dintr-o dată
nu le-am mai găsit
de parcă ar fi plecat
cu ea în buzunar
sătul de frig
se țineau momente
de reculegere
în care fiecare
se gândea că
că există sigur
oameni
și mai singuri
și mai triști
ne dam ochii peste
cap și ne-ntrebam
dacă știe cineva
pe cine plângem
mă mutam
din chirie-n chirie
și mai muream
și eu
pe ici pe colo
034.416
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Zubascu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Zubascu. “era odată un loc în care eram tânără.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-zubascu/poezie/13963244/era-odata-un-loc-in-care-eram-tanaraComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGcred că orice text de pe pagina ta aș deschide ar fi mai bun ca ăsta... :) dar asta e, dacă eu pe ăsta l-am deschis...
îmi place ideea cu pungile, cu gândurile purtate pe stradă, dar apoi explici, uiți să sugerezi starea și o impui cumva. e nostalgică, asta nu e rău, dar toată scurgerea asta, toată murirea poate fi mult mai puternic exprimată. firește, de tine... :). nu știu dacă o să-ți placă semnul meu, dar prefer să te superi decât să enumăr cele câteva imagini care mi-au plăcut...
finalul iar nu are forță, acel mutat din chirie-n chirie mi se pare deja folosit, sau... uzitat, cum se folosește pe aici :). În al doilea grupaj nu prea se înțelegi cine pleacă cu casa, sau poate nu am citit eu bine :). aș mai lucra pe textul ăsta, l-aș mai peria, pentru că ideea de la care pleacă merită...
trec și prin alte texte, mă opresc să-ți spun care-mi place :)
cu prietenie,
alex
îmi place ideea cu pungile, cu gândurile purtate pe stradă, dar apoi explici, uiți să sugerezi starea și o impui cumva. e nostalgică, asta nu e rău, dar toată scurgerea asta, toată murirea poate fi mult mai puternic exprimată. firește, de tine... :). nu știu dacă o să-ți placă semnul meu, dar prefer să te superi decât să enumăr cele câteva imagini care mi-au plăcut...
finalul iar nu are forță, acel mutat din chirie-n chirie mi se pare deja folosit, sau... uzitat, cum se folosește pe aici :). În al doilea grupaj nu prea se înțelegi cine pleacă cu casa, sau poate nu am citit eu bine :). aș mai lucra pe textul ăsta, l-aș mai peria, pentru că ideea de la care pleacă merită...
trec și prin alte texte, mă opresc să-ți spun care-mi place :)
cu prietenie,
alex
0
AZNu ma supar eu pentru asa ceva...departe de mine...Jur ca am zambit chiar! Nu e nu-stiu-ce intr-adevar dar cei care ma citesc stiu ca am si eu un defect: dupa ce scriu taaaaaare greu mai sterg sau mai modific. Si nu atat din incapatanare cat din lene. E si poezia asta poezia unui moment. Si o las sa fie. Ca text e slabuta dar again...E doar un exercitiu si nu urmaresc sa ajung in vreun punct sau sa fac ceva din asta, nimic mai mult decat ceea ce iese...
PS: e primul comentariu mai critic al tau si...ai un fel tare simpatic de a critica!:)
Ottilia, multumesc ca ai trecut pe la mine...
O seara buna!
PS: e primul comentariu mai critic al tau si...ai un fel tare simpatic de a critica!:)
Ottilia, multumesc ca ai trecut pe la mine...
O seara buna!
0
agreez ideea. textul este plăcut la citire, deși încărcat de amintiri...
Ottilia Ardeleanu