Amintiri

Câteva păreri:

1.Textul este de atelier deoarece se poticnește cu fiecare vers al său, deoarece ritmul suferă, nefiind lucrat bine.

2. De asemenea, rima nu peste tot iese. Spre exemplu:
*Ecranul nostalgiei va fi tern
Imagini estompate către gri
Plutesc, nicicum nu poți să le reții
\"E efemer ce crezi că e etern*
*Gri* cu *reții* nu poate fi nici măcar rimă imperfectă.

3.Textul suferă de imaturitate poetică. Găsesc aici motivul dragostei, lucrat în manieră eminesciană, dar, din păcate, rezultatul nu a fost cel dorit.
Recunosc faptul că nu am apreciat niciodată romantismul din poeziile lui Eminescu, dar știu să spun că a fost un geniu și că poeziile lui, așa cum sunt ele, sunt o comoară reprezentativă pentru literatura română de la acel moment.
Dar de aici și până la a se ajunge în epoca douămiistă și a se scrie în acest mod, este un pas uriaș. Din păcate, astfel de texte care folosesc lait-motiv dragostea, sub formele ei cât mai simple și mai naturale, nu-și mai găsesc rostul în zilele de azi.
Ele par imature, clișeice până la Dumnezeu și dau impresia că autorul nu a citit îndeajuns sau nu a parcurs toate etapele poeziei românești.



Dana M

Rimează gri cu reții!
Argument:
Este o rimă simplă, sau suficientă, ultima vocală accentuată, la ambele cuvinte, fiind i.
De altfel, toate rimele din acest text sunt în regulă.

Recomand a nu se observa virgula dinaintea lui \"sau\" :))

D-na Dana
In comentariul d-voasta dezvoltati un sofism generat de prejudecata.Poiezia se mai si recita,multe doar se citesc,nu pot fi recitate.Oricum tabloul sau,ma rog,cliseul cum ii spuneti,nu va va ocoli,fiecare dintre noi mai devreme sau mai tarziu vor reciti in \"vechi hartii\".Multumesc pentru trecere.
D-na Vali
Sunteti curajoasa coborand in atelier fara securea \"de serviciu\".
Multumesc pentru...impartialitate.

se vede ca poate involuntar utilizati teme romantice devenite clisee care va sunt dragi(îndeosebi\"eminesciene\")
va sigur ca se poate inova \"în versuri\"si va asigur ca sunt pentru poeme in versuri care au o muzicalitate si o armonie ,dar si un subiect proaspat
ion barbu,arghezi,emil brumaru,stefan foarta etc...nu pot fi confundati unul cu celalalt
sunt sigura ca ma întelegeti

Daca asta e text de atelier, eu sunt cioban.
Unde a ajuns site-ul asta de cand am intrat mai rar?
Nu stiu cine e Dana Mușat, dar cu poezia e paralela. Un text de o delicatete, de o sensibilitate ca acesta a fost plasat la atelier, o Doamne!
Pai oamenii obisnuiti ar recita, asculta, citi mai degraba asa ceva, decat, sa zicem, un poem fracturist sau, si mai rau, douamiist.
Mie efectiv mi s-a transmis starea pe care o incearca poetul (atentie nu eul liric - ca asta e o inventie prosteasca. Si daca intr-adevar ritmul se impiedica la un moment dat e neglijabil. Horatiu zicea ca \"si bunul Homer mai atipeste cateodata\". Poezia este o realizare ca tot, ca unitate. Si asta e o poezie adevarata, mult peste cele apreciate astazi in ingusta lume literara.
De altfel, am remarcat grija cu care rimeaza autorul. De cele mai multe ori rima foloseste alta parte de vorbire in al doilea termen, si asta este maiestrie. Foarte greu, de exemplu sa rimezi curand cu gand.
Un vers superb prin muzicalitate, dar si prin imagine este:
Voi adumbri cu umbra-mi umbra ta
Are de toate: repetitie, asonanta, aliteratie. Si totusi e mai mult decat atat si e cheia poeziei tocmai de aceea.
Pentru cine se stie cu musca pe caciula lecturii e Serban Foarță, nu stefan foarta.

Sunt oameni care nu vor sa-si recunoasca,sa-si admita,sentimentele duioase,ei cred ca aceasta-i o slabiciune.Disimularea asta se potriveste unor caractere aruncate de viata in ipostaze,zic eu,dure.Poti mima duritatea dar..nu prea mult caci vei intra in conflict cu propriul sine.Unii,pur si simplu,fac alergie cand din intamplare parcurg versuri de felul acelora din poezia mea.Chestie de structura interioara.Va multumesc pentru intelegere.

domnule Gheorghita Ionescu Eugeniu, asupra semnelor de punctuație. Uneori nu lăsați spațiu după virgulă, alteori bateți spațiu înaintea semnului de punctuație. E vorba la alte poeme, și e păcat să stea în atelier din această cauză. Ar fi bine să reveniți asupra lor, să le corectați, iar editorul va fi din nou în fața textului pentru evaluare. Aveți poeme reușite și cred că merită vizibilitate.

Imagistica surprinde plăcut pe alocuri, sugerând, ceea ce e menirea unei poezii:
\"Din filmul amintirii perindarea
Va mai tăia un cadru, an cu an\"

\"Cum tremură-n căldura verii zarea\"

\"Voi adumbri cu umbra-mi umbra ta\" (ușor desuet)

dar frecvența clișeelor: sentiment ciudat, imagini gri, trecutul diafan, file îngălbenite ȘI
inversiunile a la secolul XIX: al tău gând, Ce cu alți ochi vei sta să le citești
ȘI
\"\"E efemer ce crezi că e etern\" (panseu de doi bani) (unde e \"când valuri află un mormânt, se nasc în urmă valuri\"?)

sunt motive destul de puternice pentru a face din această poezie un text plăcut, dar sigur nu pentru un cititor avizat, unul care a trecut de Bolintineanu.

Accentul forțat de la \"MI-ros de zambile\" îl trec în contul licențelor unui mare poet. Nu e cazul aici, dar cine știe?

Atelier sau nu, asta e cam pe muchie. Dacă e să respectăm autori cu texte similare de pe site (Ungureanu, Oană îmi vin în minte) ar fi la Atelier.

Ghiocel,
amator de poezie tradițională, dar bună