Poezie
în prelungirea coloanei, infinitul
1 min lectură·
Mediu
când iubești ierți și uiți
nu mai cauți
oricum e mult mai greu decât să te încrezi începuturilor
pentru că există diminețile acestea de octombrie
când gura nu face altceva decât să sufle aburi asupra inimii
pentru mine iarna e mai precisă decât dalta lui brâncuși
pentru a descifra geometria sărutului nu ai nevoie să înveți limbi străine
e suficient dacă ți s-au înmuiat genunchii
și aerul nu poate depăși nodul din gât
buzele se osifică
sclipesc mai aprins decât dinții
doar limba își controlează mareele
în timp ce urmele dispar sub apă cu viteza fulgerului
sub cerul răsturnat
chiar dacă și-a pierdut cârma
sufletul ocolește zăpada
parcurge distanțele până la far cu ochii
în timp ce animalele supraviețuind înlăuntrul tău furtunii
de spaimă îți mănâncă numele
deja mi-e frig dar nu renunț să caut un capăt
acestui acvariu în care timpul își înmulțește zi de zi viețuitoarele
0117.898
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “în prelungirea coloanei, infinitul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13957542/in-prelungirea-coloanei-infinitulComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCmi-a placut asta:
\"e suficient dacă ți s-au înmuiat genunchii
și aerul nu poate depăși nodul din gât\"
\"e suficient dacă ți s-au înmuiat genunchii
și aerul nu poate depăși nodul din gât\"
0
DSDistincție acordată
Motto:
Măturând grădina, mătura uită zăpada...(Haiku-Basho)
Sub amprenta acestor cuvinte, poemul tău dezvoltă prin grave conotații un sens care pentru mine a fost, este și va fi cu încărcătura unui crez: atunci când există iubire, ajungi dincolo de cuvinte, iar prin Cuvintele tăceri, aerul pe care-l sorbi din celălalt, nu mai poate depăși nodul din gât, așa e..
Este surprinzătoare pentru mine și analogia dintre anotimpul iernatec de aici și liniștea desăvârșită care cuprinde Omul, atunci când e iubirea.. Împărtășesc și eu aceeași convingere.
Să fie așa, că în sfârșit te așezi în tăcere ca într-o desăvârșire, ca într-un tipar perfect, ca într-un cuib, ca într-o matrice?..
Tu vii și-mi spui adevărat: \"sufletul ocolește zăpada, parcurge distanțele până la far cu ochii..\"
După un text din Zohar, referitor la sărutul divin, - „Cel al cărui suflet iese prin sărutare, aderă la un suflet de care nu se mai desparte niciodată“-, eu vin și mai adaug:
Într-o dumnezeiască tăcere, dintr-un Bărbat și o Femeie se naște-o lume cu tot atâtea altfel de ceruri, câte săruturi alătură inseparabil un copac încâlciturilor sale. Și povestea lor de iubire este: “Să mă săruți cu sărutările gurii tale..”
Linea
Măturând grădina, mătura uită zăpada...(Haiku-Basho)
Sub amprenta acestor cuvinte, poemul tău dezvoltă prin grave conotații un sens care pentru mine a fost, este și va fi cu încărcătura unui crez: atunci când există iubire, ajungi dincolo de cuvinte, iar prin Cuvintele tăceri, aerul pe care-l sorbi din celălalt, nu mai poate depăși nodul din gât, așa e..
Este surprinzătoare pentru mine și analogia dintre anotimpul iernatec de aici și liniștea desăvârșită care cuprinde Omul, atunci când e iubirea.. Împărtășesc și eu aceeași convingere.
Să fie așa, că în sfârșit te așezi în tăcere ca într-o desăvârșire, ca într-un tipar perfect, ca într-un cuib, ca într-o matrice?..
Tu vii și-mi spui adevărat: \"sufletul ocolește zăpada, parcurge distanțele până la far cu ochii..\"
După un text din Zohar, referitor la sărutul divin, - „Cel al cărui suflet iese prin sărutare, aderă la un suflet de care nu se mai desparte niciodată“-, eu vin și mai adaug:
Într-o dumnezeiască tăcere, dintr-un Bărbat și o Femeie se naște-o lume cu tot atâtea altfel de ceruri, câte săruturi alătură inseparabil un copac încâlciturilor sale. Și povestea lor de iubire este: “Să mă săruți cu sărutările gurii tale..”
Linea
0
LTdar nu pot. dalta lui brancusi taie scrierea ta prea adanc. felicitari
0
VMmulțumesc tuturor pentru semnul de lectură și pentru cuvinte.
0
MMȘi totuși Brâncuși a învățat limba franceză... :-)
0
VMvorbea franceză înainte să plece; prin urmare, ar fi mai adecvat să spunem că limba franceză l-a învățat pe Brâncuși (ideea ar fi că o limbă poate fi limbă străină, un om nu).
oricum, mulțumesc pentru semnul de lectură.
0
MMcontează unde și când a învățat-o, înainte să plece sau după, acasă ori în alt acasă? și de ce n-ar fi și omul străin, străin de limba care l-a învățat sau străin pur și simplu? se știe că a cunoaște o limbă străină integral e de domeniul imposibilului. așa și cu oamenii, de ce am crede că îi putem cunoaște integral? nosce te ipsum, nosce te ipsum, dar ca tendință, fiindcă integralitatea este o iluzie.
0
VMtextul de mai sus vorbește (încearcă) despre limbajul universal al iubirii; evident că putem încerca o abordare filologică, sociologică sau chiar antropologică..., dar, cred eu, am avea nevoie de prea multe cuvinte pentru un text atât de restrâns.
mulțumesc și pentru revenire :).
0
SGcolumna a iubirii cu basorelief liric de exceptie.
pentru că există diminețile acestea de octombrie
când gura nu face altceva decât să sufle aburi asupra inimii - un vers de o tandrete indubitabila, infinita.
si geometria sarutului se poate descifra fara limbi sau in orice limba.
deja mi-e frig dar nu renunț să caut un capăt
acestui acvariu în care timpul își înmulțește zi de zi viețuitoarele - ultima strofa este preferata mea. pentru ca imi imaginez inmultindu/se formele acelea de viata si dragoste, e ca o introducere de specii noi pe un teren pe care in care au existat candva.
si astea toate fara diacritice, dar cu aprecieri sincere.
silvia
pentru că există diminețile acestea de octombrie
când gura nu face altceva decât să sufle aburi asupra inimii - un vers de o tandrete indubitabila, infinita.
si geometria sarutului se poate descifra fara limbi sau in orice limba.
deja mi-e frig dar nu renunț să caut un capăt
acestui acvariu în care timpul își înmulțește zi de zi viețuitoarele - ultima strofa este preferata mea. pentru ca imi imaginez inmultindu/se formele acelea de viata si dragoste, e ca o introducere de specii noi pe un teren pe care in care au existat candva.
si astea toate fara diacritice, dar cu aprecieri sincere.
silvia
0
VMmulțumesc, Silvia, pentru semnul de lectură și pentru cuvinte.
0
mă rog, e o formă de a spune că ești îndrăgostit
rara