soarele ca un ecou

cumplite nostalgii te-au lovit, batrane, de-ai reusit sa ma atingi si pe mine...
iti spun numai ce-as schimba.
sigur, fara speranta ca ai s-o faci vreodata, ci doar din aplecarea aia bizara cu care te apropii de un obiect care-ti pare atat de familiar, incat crezi ca-ti apartine, dar l-ai uitat undeva si acum regasindu-l, ai vrea sa-l stergi de praf, cerandu-i cumva iertare. (texte...)
deci:
- iarba verde as scoate-o de tot
- \"imbraca coasa\" e cacofonic
- stropi rari si reci nu-mi suna bine, as scrie \"razleti\" si atat
- \"udă caldă destrăbălată\" - doar \"calda si destrabalata\"
in fine \"jilave\" in loc de \"umede\"

chestii mici.

Trece-mă pe lista celor răpuși de nostalgie,
după cetirea acestui poem.
Fără glumă, este un poem de zile mari;
simt că o veme îmi va face trecutul suportabil
și sunt fericit că el există.
Am senzația că am participat
și eu la scrierea lui, cu viața
câtă m-a trăit până acum.

Mă lași să o includ în antologia despre care
am făcut vorbile la o personală a mea?

Cu drag, Sibi

P.s.: Nu se scrie Recheșan Gheorghe,
ci invers, prea-modestule!

MAÎTRE,
un poem impresionist,o privire intensa,picturala în mijlocul unei naturi-divinitate,un frison primitiv si multe corespondente în sensul baudelairian al cuvântului
poate ar trebui evitate unele lungimi,l-as mai \"peria\"(scurta),l-as concentra un pic
dar nu sunteti obligat...e doar o parere
p.s.-corectati \"salciile\"
de exemplu as pune \"buze umede rasturnau burtile norilor\"(în loc de raze)

Constat cu stupoare că sunt remarcate tentativele-mi lirice
Maestre Radu,
Firește ai observat toate scăderiel textului..le îndreptai de-ndată
Maître Sibiceanu,
Atins de vorbele-ți elogioase, mă întreb ce-i de făcut...să las naibii proza sau să mă las de scris? Nu știu la ce antologie faci referire, dar desigur că poți să incluzi textul în orice antologie
Doamna Nache Marnier,
Onorat de prezență, am cîrpăcit pe ici pe colo...de lungimi nu știu ce să zic, chiar contează?

nostalgic ecou m-a ajuns și pe mine, iar ploaia nu vrea să se lase!
imagini, metafore frumoase, delicate, deloc iluzorii au pășit în ochii mei, cu \"burți de nori\", luând-o înaintea soarelui.

mă bucur de a fi trecut pe aici,

Ottilia Ardeleanu

ma bucur ca poezia asta a avut acelasi impact pe care l-a avut si la mine.
am fost prima care a descoperit-o, eram pe faza cand ai postat-o.
ti-am scris un comentariu cat toate zilele, apoi am renuntat, pentru ca nu-mi place sa vorbesc singura.
ai prostul obicei sa nu raspunzi la comentarii si asta jigneste indirect cititorul care s-a oprit asupra textului tau.
iti scriu doar cum am inceput:
sa fiu proasta daca poezeaua asta nu mi s-a lipit de suflet...
,,ploaia de vară ne uda cămășile și le lepădam ca pe-o piele murată
fugeam prin perdeaua caldă destrăbălată pînă cînd
raze jilave răsturnau burțile norilor
își legănau cozile ca niște pisoi aurii
iar noi din pîntecul cald al ploii urlam fericiți
soarele ne răspundea ca un ecou\'\'

esti sigur ca tu ai fost acolo cand ai scris asta?
un afurisit nu scrie asa

felicitari

Otilia,
Nu-mi iasă întotdeauna latura lirică; ploaia e din amintire, mă bucur că ai citit-o cu plăcere
Claudia,
Răspund cum pot și cînd pot comentariilor, dar \"socializarea\" pe saiturile literare nu e punctul meu forte (de fapt aici offtopicurile sunt drastic cenzurate)Dap, am scris-o naivul care nu îmbătrînește ascuns în afurisit.
Ms pentru sinceritate:)