Poveste de mai
de Nikolaus Rudolf Pilly(2010)
1 min lectură
Mediu
Maiul mi-a așternut covoru-i înflorit,
pe pajiștea în care, retras și singuratic,
să pot privi transpus, apusul aurit,
auzul să-mi încânte un susur lin, molatic.
Geme vântu-n frunze doina-ndrurerată
și corzile duioase din inimă-l îngână,
de sus unde se-nălță pădurea înserată,
privighetoare-mi cântă de noapte bună.
Încet s-a înnoptat, mânat de-un tainic dor,
pășesc pe potecuță, cu pasul rar, agale,
farul nopții luna, ascunsă-i după-un nor,
da-mi luminează calea, luminile din vale.
Pe lângă plopii-nalți din fața casei tale,
ca-n alte seri și astăzi, eu trec fără speranță,
că mă aștepți la geam sau că îmi ieși în cale
că să cântăm în doi, a inimii romanță
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nikolaus Rudolf Pilly. “Poveste de mai.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nikolaus-rudolf-pilly/poezie/poveste-de-maiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.