regulamente interioare

mă gândeam la un bulevard
făcut de un vierme într-un măr
la o coamă pur sânge
la o iubire verde
ca înghețata de fistic
la niște monede din hârtie
căzute prin iarbă.

la televizor era un film
cu un pictor care avea o mână bandajată
stătea într-o grădină
și privea la un cal alb
care îmi mânca mărul din mână.

văd așa, pentru că îmi pare că ajută secvențialității prin care încerci să închizi cercul.

scris ca paragraf, nu se mai vede compasul cum alunecă pe hârtie și se pierde și punctul de sprijin.

dar e doar o părere de spectator al spectatorului care a adunat cuvintele laolaltă.

între timp văd că s-a mai schimbat un pic, oricum. sunt curioasă dacă va căpăta, tot cu timpul, și alt titlu.

madalina, cand pun pe site, se vede altfel poemul. si am ajuns la concluzia ca arata mai bine asa decat paragraf. cred ca am adoptat varianta ta la aseyare.

despre titluȘ sa vad daca gasesc altceva. oricum imi place si acesta.

multumesc de semn.

mie îmi place titlul. mă lasă destul de mult să-mi imaginez, ca mai apoi (curios lucru) să regăsesc unele imagini în text. un singur lucru: poate ar trebui lăsat „privea un cal alb”, fără „la”.
e concentrat și vizual, un poem de înghețată :)

eu ziceam de alt titlu, pentru că e poezie, și nu poem. de asta.
știu, însă, că titlul \"poezie\" sună cum sună și este cum este. și că, de ceva ani, cei care scriu tot pun \"poem\" ca titlu, în lipsă de unul.

de acord cu privea un cal alb, fără la. eliminarea lui la acolo nu distruge corespondența cu prima strofă.

am înțeles. dacă sub raportul ăsta terminologic vorbim, atunci titlul și mai potrivit ar fi poelocviu :)

iarina, madalina va multumesc. am scos pe la. sa fie mai liber, dupa cum bine spuneti.

am pus si titlu.