Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

interogatoriul. surâsul umbrei îngrozea pietrele

reconstituirea

1 min lectură·
Mediu
când m-au chemat
în prima seară la interogatoriu
mi se muiaseră oasele
curgeau pe sub carne
timpul se făcuse elastic
îmi întindea frica la maxim
mă arunca dintr-o praștie
ca pe o piatră
în valurile spaimei
îmi spuneam
în locul acesta nu pot să înot
m-au chemat din nou
în fiecare seară
până ce umbra îmi mirosea a putregai
inima mirosea a temniță grea
i se surpau zidurile noaptea
auzeam toți viermii
murmurau pe sub pietrele umede
se chemau la ospăț
însoțeam în fiecare dimineață
un mort la groapă
aseară iar m-au chemat
era aniversarea zilei venirii pe lume
vor fi și mai sălbatici îmi spuneam
dacă mă vor întreba ce-o să răspund
prin pereți mă îngâna ploaia
mă dureau genunchii
ca și copacii se vor frânge într-o zi
oare ce mă vor pune să
povestesc din nou
voi închide ochii
să simt cum va răsări iarba
cum tu draga mea mă aștepți
la poarta casei noastre
sărutată de mesteceni
064.329
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
160
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Barb. “interogatoriul. surâsul umbrei îngrozea pietrele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/13953131/interogatoriul-surasul-umbrei-ingrozea-pietrele

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Ioan,
creezi o atmosferă spăimoasă în care și timpul și umbra și viermii sunt cei care participă la interogație. Nu e un interogatoriu obșnit, este cel al ființei față de ea însăși! Este un poem cu îndemn la meditație, un poem care te îndeamnă în același timp să-l recitești pentru a te pătrunde de frică și de opusul ei, pentru a te convinge din nou că, încă nu am ajuns acolo. Felicitări și *

P.S. un typo în penultima strofă: \"ploa\"

Cu stimă
PP
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
typo la mine: \"obișnuit\"!!
0
@ioan-barbIBIoan Barb
Cu multe mulțumiri. Semnul îmi face mare bucurie.

Este adevărat, e ființa față în față cu ea însăși.
Cu stimă, Ioan.
0
@ioan-barbIBIoan Barb
îmi produce...
0
@daniel-lacatusDLDaniel Lăcătuș
Observ în acest poem o coerență stranie. Versurile curg ca un torent, cu înverșunare. Remarc accentul narativ
0
@slavu-dianaSDslavu diana
frica+teama concentrate pana la punct.
licare speranta, amintirea \"poarta casei noastre
sărutată de mesteceni\"

superb:\"surâsul umbrei îngrozea pietrele\"- insasi o poezie
citit cu frisoane, printre respiratii,Diana
0