Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

moartea e o savană în care/ te iubesc în absență

1 min lectură·
Mediu
cu lăcomia unui leu
sunt bărbatul acesta pentru că am mâncat femei
inima și-a înfipt uriașii canini
în bivolițe șerpoaice antilope zebre girafe
mușchii puternici au abătut preț de un amor gastronomic
marile migrații întru căutarea ierburilor și apei
frumoasă… blană frumoasă! preț de nimic
haină peste copitele morții
peste mirosuri amestecate
peste împerecheri stârvuite fără discernământ
în vecinătatea cărora inocenți se hârjonesc puii
și vulturii
ai crede că dorm cu tâmpla lipită de gheară
armă indestructibilă
mai letală decât săgeata de os și praful de pușcă
cât ține drumul speri să treci pe lângă mine deghizată
într-un dans al trăsnetului
ai crede că focu-i sublim dar eu am văzut
baobabul aceasta înfrunzind din sămânță
îi cunosc umezeala moliciunea îi știu pe de rost
scorburile
anii i-au transformat pâinea-n cuvinte și frunzele-n fraze
de-aceea mult mai bine te zăresc de ochii-i țin închiși
umbra ce-o arunci asupra lucrurilor e goală de regrete
și dimineața ce crește din inima ploii
lipsită de teama de istorie este
scuturându-și cu hărnicie cenușa
nu de frica morții flămânzesc atât de intens
ci pentru cât de mult timp nu voi mai ști nimic despre tine
până când niciodată
069.043
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
193
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “moartea e o savană în care/ te iubesc în absență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13952997/moartea-e-o-savana-in-care-te-iubesc-in-absenta

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
nu-mi plac primul si ultimul vers, se poate si fara ele. in rest se leaga bine, dar parca prima strofa e cu adevarat tare. cred ca se putea restringe putin, macar 2-3 versuri - arma indestructibila, baobabul, dans al traznetului.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
când le-am scris, Leonard, mărturisesc faptul că nu mi-am pus problema dacă îmi plac sau nu respectivele versuri (primul și ultimul); dar ele sunt necesare în maniera în care am gândit întregul; nu știu ce semnificație le-ai dat, dar dp meu dv, de exemplu, și o hienă e lacomă, dar are alte caracteristici; ideea este că precizările respective sunt absolut necesare; las fiecăruia plăcerea de a descoperi de ce; dacă va crede că efortul nu se merită, asta e, să omită versurile respective.

cât despre acele elemente la care se putea renunța, dimpotrivă, eu fi renunțat la următoarele: ierburi, apă, blană, copite, săgeata, praf de pușcă, umezeală, moliciune, scorburi șcl; de fapt, aș fi păstrat numai spațiul dintre cuvinte; singura șansă de a fi o poezie perfectă; dar, vorba lui Valery, \"perfecțiunea înseamnă muncă\", iar eu nu am o astfel de predispoziție.


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
Mi se pare de excepție gândul că odată cu moartea se termină iubirea, odată cu iubirea se termină moartea, rămânând absența celor două care interferează și se reproduc dimensional. Primul și ultimul vers au menirea de a împlini poemul, de a-l fixa. ele au o structură aproximativ omogenă: cu lăcomia unui leu sunt bărbatul / sunt bărbatul până când niciodată. fiecare cuvânt spus crează interdependență.
silvia
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru cuvinte; sincer, am sperat ca acest text (care nu este poezie - spun asta pentru a scuti pe știu-ei-cine să-și mai bată capul cu elaborarea unui comentariu) să impresioneze numai pe aceia care apreciază un documentar al inimii; dacă, de exemplu, Animal Planet își are publicul său, de ce nu ar exista și Animal Poetry :).

încă o dată, mulțumesc pentru prezență.
0
Distincție acordată
@iarina-copuzaru-0031203ICiarina copuzaru

e o poezie inimală, vizuală, vie. m-a făcut să văd și copitele morții, dar și baobabul înfrunzind din sămânță – adică trecerea de la o treaptă la alta are o doză mare de cursivitate, ca o anestezie sub efectul căreia percepi egal, unitar, chiar dacă știi ce te așteaptă. asta despre cursivitate. despre poem, acesta te prinde în gheare. sau, de ce nu, e chiar gura leului (și poate așa se explică de ce se văd atît de bine, de aproape, toate transformările/trasnformarea , “până când niciodată”).
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu

nici n-ar putea fi altfel (cel puțin eu așa cred), Iarina, fructul baobabului e pâinea, de care, în general, se bucură maimuța; sau într-o formulă mult mai cunoscută: dragostea trece prin stomac; mulțumesc pentru prezență.
0