***
de Ana Blandiana(2010)
1 min lectură
Mediu
Vai chinul nopților de vară
Și groaza razelor de lună
Misterul lor e o povară
Și pacea lor e o minciună.
Încet un înger pal revarsă
Din fina mână-nvinețită
Visări ce cad pe fruntea arsă
De taine grele și trudită.
Iubiții dorm. Deasupra pare
Că trece dragostea pierdută,
Un glas de clopot e-o chemare
În noaptea clară și tăcută.
Le-ngălbenește fața luna
Cu dureroasa-i poezie,
Ei dorm mai strânși ca-ntotdeauna
Și plâng în somn fără să știe.