plouă cu dragoste

ce poate fi mai evident decât:
\"când tu te apropii
toamna se dă la o parte\"?

multe cuvinte alese, de un farmec aparte, care \"acoperă vremea cu ape senine\".

și-atunci, cum să nu \"plouă cu dragoste\"?

este un poem delicat precum sentimentul pe care îl descrii, Adriana.

Ottilia

Între cânt și tăcere se rotește depărtarea ca un cerc aruncat de delfini așteptării însămânțată cu vise, iar peste întâlnire se întinde ogival o mirare ca o strigare albastră de păsări.
Între două vârtejuri de spaimă vremea se salvează datorită frânghiei fluide a ploii cu dragoste peste tot ce nu știm să uităm.

Viorel,nici eu nu sunt un critic bun, iar drepturi de autor nu cer, fiindca nu vreau sa platesc alte impozite...:)

Ottilia, delicata si trecerea ta pe aici, multumesc.

Razvan, multumiri si tie, tu intotdeauna reusesti sa imi spui, foarte frumos, ce am vrut sa spun...:)

va mai astept.

Adriana, cred că ar fi pleonastic să îți mai spun că îmi place aproape mereu ce scrii. Pentru că ai sensibilitate, profunzime, rareori te rătăcești printre cuvinte. Nu e lingușire, ci senzașia că tu ești poet(ă), cum puțini dintre noi putem să fim. Dacă aș mai spune că în strofa a doua parcă m-aș recunoaște printr-o serie de gânduri ale mele sau că ultima strofă poate atinge orice suflet sensibil, nu am spus totul. El ar trebui să fie fericit că i-ai scris un asemenea text.
Multă inspirație în continuare!

daca as fi putut sa-ti raspund doar prin tacere, fara riscul ca acest raspuns sa fie rastalmacit...asta as fi facut.
multumesc.

Citind acest poem am simțit cum se limpezește străbătându-mă o apă. Este remarcabilă muzica de dincolo de cuvinte a acestui poem. Chiar am simțit distanța aceea \"dintre moarte și dor\". Este un loc sensibil unde își face cuib, uneori printre lacrimi, poezia. Cu plăcerea lecturii, Ioan.

\"muzica de deincolo de versuri\"...
:)

unii o aud, altii...
dar...nimeni nu-i profet in tara lui, nu-i asa?

scuza-ma, monologam...

multumesc mult pentru cuvinte, Ioan.

text clișeic și inconsistent, poetică abuzând de formule artificiale gen \"strigare albastră de păsări\", (deși nici \"punte subțire de in între două vârtejuri de spaimă\" nu bate prea departe), reverii îndelung fumate - gen anul I liceu industrial confecții și tricotaje (\"te visam între cânt și tăcere\"), vocabular poetic rudimentar, versificare schingiuită, lirism, idei zero. pe scurt, o ratare exemplară. sigur, e doar o părere.

P.S. în care \"nicăieriul săpa ascunziș\" mi se pare de top...

Radu, nici nu mai trebuie sa-ti citesc comentariile, ca stiu ce o sa spui.

dar tot nu inteleg: la cat de mare e lumea asta virtuala, cum de face ca nu incapem unii de altii?

cum se face ca.*

ca de obicei, un text foarte bun semnat de Adriana Lisandru. Remarc și aici multă profunzime, sunt unele lucruri care sunt spuse și nu mai au nevoie de completări. Rămân în suflet cu prima și cu ultima strofă, sunt extraordinare. Mai cred că în strofa a treia e un pic prea dens, sper să nu fie o părere cauzată de o lectură superficială...

Cu drag,
Raul

intr-adevar uitam tot... ce nu stim afar\' de dragostea in ploaie, citit cu placerea aducerilor aminte a plimbarilor in ploaia de... adolescent,Marius Iulian

Raul, Marius, va multumesc.

pentru lumina de zori a cuvintelor tale. :)

\"speranta ca acel nevazut al dragostei este undeva in lume, ca va reveni, ca il poti ajunge din urma\"

spuneam cuiva, zilele trecute, ca ma simt precum Ahile alergand dupa broasca testoasa...