Poezie

Unicornul

sonet

1 min lectură·6 septembrie 2010

Mediu

Iubito, calul alb e inorogul,

Ne paște iarba de pe inimi ninse

Mai are el pășuni mult mai întinse

Și îngerii-i clădesc spre iarnă stogul.

Tăcerea lui angelic mă învinse

Și mi s-a-nfipt precum în fire drogul

Pe Dumnezeu cu temenele rogu-l

Să nu îl ia din sufletele stinse.

C-avânt spre veșnicie-i unicornul,

Ființa mea e doar un pumn de lut

Și Moș Crăciun, călătorindu-și hornul

Va spune basm indiferent și slut.

Căci armăsarul, înfoindu-și cornul

În an întreg te poartă-n absolut.

002.360

Ștefan Petrea. “Unicornul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13952614/unicornul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.