Prinde sfârșitul meu

îmi place această goană care lasă amprente...
prima jumătate a poemului mi se pare puternică și prin vizualul și \"atingerea\" pe care le-ai reușit.

Ottilia

... in scoarta vietii, vedem zaharul putin ramas din iluziile create, citit cu placere, Marius Iulian

Ottilia, mie îmi place și a doua parte, deși înțeleg de ce ție îți place prima parte, cu toate că ne există părți aici, prima jumătate e cumva mai concentrată.

Marius, mă bucur că ai rezonat la aceste versuri.

mercy.

este foarte concentrata poezia, poate de aceea imi scapa sensuri :)... dar am remarcat intrarea in poveste, acea deschidere catre golul din camera oarba. e un text grav, chiar de la titlu se zboara catre acele absente, catre acele zambete ascunse, ascunse :). imi plac si \"franghiile din memoria ta\", si ceea ce urmeaza, cum ai construit textul. nu prea ma impac eu cu \"scoarța sticloasă\", dar fie, trecem peste :)... In fine, placut, pare ca stilul se adanceste, e o tainica interiorizare in ultimele tale texte.

alex

aici dacă e un oraș, e unul fără noapte, ceață și toamnă. nu mă înverșunez să posed sau să mă las posedată de un stil, dar nici nu vreau să minimalizez importanța interiorizării, despre care spui că l-ar face.
deocamdată mă tem să afirm/ să constat/ să accept că uite asta scriitură sau altă scriitură mă reprezintă.

mercy alex.

frumos, mi-a placut, e teatral are multa imagine si-n plus curge te face sa crezi ca-s toate la locul lor. metaforizat ushor creeaza impresia de linishte, desi singura. mai trec

Mihai, multumesc pentru trecere si ganduri.