Zdreanța asta de om

1 min lectură·29 august 2010

Mediu

Bunicul meu degustă vinul prin țărână

și lacrimile mele-i spală vina

de-a fi crezut că Dumnezeu nu-l va-mbrăca vreodată

în lumina Sa

Bunicul meu degustă vinul

chiparoșii ard la căpătâi din depărtare

de fiecare dată

când îngenunchez și

racii fug de teamă

Lumina își înfige rădăcina

ca-ntru-un pământ fără cusur

și seva ei de miere și uitare

te ridică

...

Nu este loc

nici timp

de-ntors napoi

Cuptorul de pământ e găurit de șobolani

via pe care o-ngrijeai ca pe-un mormânt de tată

s-a dus cu tine

în pământ

Nu este chip să te întorci dintr-un pustiu

într-un pustiu mai mare

Degustă, bunule, din ochii mei

lumina

Nicosia/ Cipru

014.885

Laura Cozma. “Zdreanța asta de om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-cozma/poezie/13951840/zdreanta-asta-de-om

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Or fi chiparosii un soi de martiri? Vad in poezia ta multe trimiteri...Strofa a doua imi place intr-un mod aparte, nu stiu de ce...