brazdă de plug

Scurtă explicație:
Mulți dintre noi au visat să devină poeți. Privind în urmă m-aș întreba ce înseamnă să fii poet? Să publici nu știu cîte cărți? Să te salute femeile: ce faci poete? Am visat și eu să fiu poet. Doar că nici acum nu m-am prins ce e aia.
Oricum prin voia lui Dumnezeu am reușit să scot o carte. După cum se poate vedea, este editată în condiții grafice deosebite.

Brazdă de plug




7.11. 1998

Erată

Arghezi își pleacă mirarea
Ce-a fost înainte să-i fie
Giganticu-i trup. Îndurarea
De-abia la sfîrșit o să vie

Pe palidul chip de martir
Doar joi poposește senin
Dorință de-a fi. Nu mă mir
Prea mult. Nu-i deloc. Prea puțin

Cu tainica mea răsucire
Pămîntului țin de balanță
Că sunt demult amăgire
Că sunt demult o nuanță

În somnul străvechilor datini
Se pierde apusul din tineri
Prea jos prea tîrziu să te clatini
Să plîngem trecutul spre vineri

Și ziua ce n-o să mai vină
Se-mparte egal pentru toți
Cu tristă și falnică vină
Să poți să mai vrei dacă poți

Prea multă visare ne rîde
Arghezi ne plouă prea rar
Un timp de castane și dude
Să plîngem în nume impar

Să ne înecăm într-o rimă
Cînd timpul va fi cel mai sfînt
Cînd toată a cerului crimă
Va fi de tot pe pămînt

Slăvită să-ți fie mirarea
De treci într-o joi pe la noi
Să-ți iei cu tine visarea
Amurg- decor pentru doi

Calendar

Cu mîna demult neoprită
În ziua de post cea mai gri
Ascunde-ți argila cioplită
În postul letargic de-o zi

Ascunde-o în vechile cronici
Să-ți are copiii din lemn
Și lasă-i să rîdă ironici
De secolul tău de îndemn

Cu miros de viață și straie
Să-ți umpli agenda pe-o zi
Cînd postul va fi să se taie
Orbirea din noi va mai ști



!7.11.1998

Sufletului

Al nopții mă simt cu toată cenzura
Ce-n ziua de mîine se spală cu cretă
Păcatul îmi scuipă cu patimă gura
Întîiul născut cu trup piruetă

Aș vrea să mă cînt demult încolțit
Din urma de rană a ochilor tăi
Cuvîntul mă cheamă așa de dospit
În frunze mă cresc în ritm de călăi

Păcat că e trup păcat că-i culoare
Din epoca falsă cu gîndul tardiv
Al nopții mă simt din cap în picioare
Pretinsa lumină îmi rîde lasciv



Brazdă de plug

Cu limbă de plug cobor spre Rusalii
Þărînii aș vrea să-i dau numai viață
Dar gustul de clopot îmi face din trup
Sălbatică fire ce-aș vrea să o rup

Aș vrea să arăm întinderea toată
Să-ntoarcem pămîntul. Treziții strămoși
Vor plînge cuvînt și dorul de roată
Sădi-va în ei copii mai frumoși

Cu limbă de plug cobor spre Rusalii
Þărîna în sînge nu vrea să ia viață
Acum mai vorbesc demult prea banalii
Eroi din ziarul de dimineață

Aș vrea să arăm și plugu-i întors
Nu vreau să mai fiu pămîntului piatră
Că-n firea bolnavă totemul e stors
Și cîinii din mine demult nu mai latră




Zbor

În ziua din urmă și-n ziua dintîi
Minue să fie uitată-n călcîi
Și cînd vom păși pe loc să ne crească
Aripă de paseri. De țiglă măiastră

Și cînd vom zbura cu toți de pe schele
Furtuna lui Vodă de noi să ne spele
Și cînd vom atinge pămîntul furați
De trupuri-fîntînă vom fi prea curați




23.11.1998

Noapte de iarnă

E iarnă? Nu? Nu știi? Se poate
E noapte? Da? Gînduri furate
E frig...Ba nu...Puțin... E ger
De ce tot țip? Se-aude-n cer

Mai ninge? Da? Frumos? Păcat
Că mîinile nu le-am spălat
C-aș vrea să prind și eu un fulg.
Să simt botez și maslu cum te mint

Ce faci? Nu dormi? Nu poți? Prea slut
E visul tău și e prea mut
Tîrziu? O fi... De nu, mai știi
Cînd cu țigările-o să vii?



12.01.1999

Gramatică

În litera a și-n litera e
Ecou obsedant al zilei de ieri
Mai mult ca perfectul demult nu mai e
Râsfrîngere mută în floare de meri

Sintaxa e simplă, adverbul nomad
Un prost obicei de la oameni furat
Subiectul lipsește, Crăciun fără brad
Și mîine te-ncearcă un gînd de bărbat

Pronumele simplu se simte jignit
Că mîine e azi(filosofic vorbind)
Și eu-substantiv, de foaie turtit
În cerc mă învîrt gerunziu strivind



Claustrare

În respirații de alint
Cadența ta o știu demult
Un pas bizar un pas argint
Pămînt, văzduh, eu ți-l ascult

Bătaia inimii o știu
Azi ești. Și mîine? Poate
E prea devreme, prea tîrziu
Ca să nu fii în toate

Și tresărirea ți-o ador
Durere, vis. S-a înnoptat
Și uite: tu mă-nveți să zbor
În mine iar te-am încuiat



13.01.1999

Cerșetor

E trupul o plagă, genunchii crispați
să mergi nu mai poți. Curînd o să cazi
Þi-e mîna întinsă și ochii plecați
Ciudatul reflex al zilei de azi

Pămîntul ți-e prieten tot el ți-e dușman
Þi-e umedă frica și boala și ruga
Ai gîndul de ieri în plus nici un ban
Aici te oprești: haotică-i fuga

Scăderea survine: e minus și plus
Logaritm natural e trupul cerșind
Ecuație simplă ți-e dată de sus
Azi plus mîine minus(matematic vorbind)