de cealaltă parte. chihlimbar

Fluturare a chipului din oglindă. Încrustare a trupului din cameră în ambră. Sugestii, sinestezie. Un portret care n-are de-a face cu prejudecățile spiritismului, pentru că arăți dezintersul cunoașterii: \"fără să afle\". Ar putea fi vorba despre transgresarea imaginativă a vârstelor, de către o fetiță. În genul a ceea ce a încercat să sugereze în R.E.M. Cărtărescu. Dar încrustarea femeii, a trupului catifelat oglindit într-o coleopteră aduce aminte de alegoriile baroce, de poezia anglo-saxonă. Eliberarea fluturelui ce s-ar tot izbi de pereții unei lumi de oglinzi, căutând fereastra spre cer este și o alegorie foarte reușită a căii strâmte, a labirintului. Un fluture Tezeu și de fapt un fir de oglindire al Ariadnei!

ca de obicei, comentariile tale depasesc textul.
acum \"mustacesc\" in sinea mea, vazand cate am reusit sa ating...\"fara sa aflu\". :)

multumesc.

în afară de entuziasmul cu care unii comentatori cu lecturi excesive o iau uneori pe arătură la întrecere cu autorul, aici n-aș remarca decât că debilitatea temei e depășită doar de insuficiența mijloacelor poetice, tributare încă năzbâtiilor facile de tipul \"fluture alb\". asta ca sa nu mai vorbesc de coerență. sincer să fiu, tot nu m-am prins cine a trecut de cealaltă parte a fluturelui, femeia sau oglinda?

eu nu ma iau la-ntrecere cu nimeni.

multumesc, insa, pentru parere.