umil

\"psalmi la slujbă
note în mozaic
treptele bisericii se cutremură


ferestrele îl privesc într-un fel deschis
când degetele soarelui pironesc sfinții
clopotul rămâne cu gura căscată

se crapă
obrajii pământului\"


cântă-n peisaj
psalmii

Schițezi portretul unui om ce face din umilință fetiș și crez, care cântă la slujbă în haine de blană, iar ferestrele îi privesc atitudinea onctuoasă și râd de el cu gura din vitralii și cu dinții de raze căzând pe clapele orgii rănite de apăsarea brută a degetelor groase, în timp ce cineva aruncă în el cu un codru de pâine de parcă ar da cu piatra.

Ioan-Mircea Popovici: sună așa de frumos poemul acesta transformat!

Răzvan Rachieru: este o interpretare deosebită!

Vă mulțumesc pentru trecere.

Ottilia Ardeleanu

parca ar da cu piatra!
exact....acum vad ce ai simtit, ce am simtit.....
un poem caruia nu trebuie sa-i faci nimic, sa-l lasi in pace, isi gaseste el drumul

cântă la slujbă
în haina de blană
ușor franjurată(ZDRENȚUITÃ, DESTRÃMATÃ )de mărăcinii urbei(ORAȘULUI)
treptele bisericii se cutremură
cum dinții (cla)vecinului ciupesc din psalmi
iar ei se împrăștie
note în mozaic
ferestrele îl privesc într-un fel deschis
când degetele soarelui pironesc sfinții
clopotul rămâne cu gura căscată (MIRAT, UIMIT )

cineva aruncă un codru de pâine
parcă ar da cu piatra

se crapă
obrajii pământului

Doamnă Ottilia, iaca, mi-am permis o altă privire
asupra acestui poem; în paranteze am propus
înlocuirea unor cuvinte cu altele mai potrivite.
V-aș sugera să renunțași și la subtitlul \"ca un animal\";
cititorul înțelege asta din modul cum i se aruncă pâine.

Un aer de deja vu este dat de genitivările:
\"degetele soarelui\", \"obrajii pământului\".
Aici, totuși, genitivele merg la... limită.
Nu întodeauna facem genitive inedite,
scânteietoare, ca să zic așa...
Personal cu greu m-am dezbărat de ele...

\"ferestrele îl privesc într-un fel deschis\"
E un vers mai mult decât inspirat, este de rezistență...
e ca o personalizare chiar a privirii Domnului...

Bucuros de trecere și cu prețuire!

Anni-Lorei, mă bucură trecerea și cuvintele tale, pentru care mulțumesc din suflet.

Domnule Sibiceanu, voi ține cont de cele spuse și promit să revin asupra textului, după un timp. Mulțumesc frumos.

Vă aștept cu plăcere.

Ottilia Ardeleanu

am făcut câteva modificări, ținând cont de sfaturile dumneavoastră.
cam așa arată, acum, poemul.
mulțumesc,

Ottilia Ardeleanu