Lui Gheorghe Bâlici, autorul volumului „Coșul minim de râs”

Când nu adresezi reproșuri,
Dar îi faci lui Bâlici pase,
Chiar de vezi că-i plin de coșuri,
Mergi pe schema lui Tănase.

Calimero

Eu, prin coșu-acesta mare,
Geaba am cotrobăit,
După-atâta căutare,
Niciun zâmbet n-am găsit! :)

P.S. Cu siguranță, \"Coșul minim de râs\" conține umor de calitate. Cu un asemenea autor, nu se poate altfel.

De pe la trei \"alimentare\"
Se întorcea acasă Mona
Și-avea un coș extrem de mare
(Scuzați, dar nu pot spune zona!)

Mângâieri gingașe-n barbă
Dar cu becul stins,
Ea jucase \"baba-oarba\"
El și acum e \"ascuns\"

Lui Laurențiu Ghiță (catren pe care a avut onoarea să-l asculte încă la Bușteni)
Catrenul tău nu m-a durut,
Că-n scrisul, care nu-i o fiță,
Eu Gheorghe-am fost de la-nceput,
Iar tu și-acuma ești tot Ghiță...

Când gura lumii zăbovește,
La coșul ce l-ai scos în drum,
Se cheamă că se potrivește:
Chiar fără foc, tot iese fum!

Având în vedere că, prin grija autorului, am intrat în posesia acestei cărți, pot afirma că merită a fi lecturată iar râsul este garantat (la maxim).

Felicitări Gheorghe Bâlici!