Poezie
pisica vărgată a bunicii
1 min lectură·
Mediu
poți face soarele cu două mâini
împreunate deasupra capului
poți face un câine
încovoind spinarea
mi-e dor de pisica vărgată a bunicii
primea atâtea șuturi în burtă
și totuși puii trăiau
o zi două în plus
e destul
e destul
să-ți lipești trupul de balta stătută
va zgâria cu toate ghearele
hai să ne iubim din nou
te voi primi cu vechile pietre
le voi scoate la soare înfășate în plămâni
se vor sparge deodată în mii de vorbe
Se zbat
o, cum se zbat
cu cârligul în gură
deasupra se întind nesfârșit
aceleași linii electrice prin care zvârlim cu mere roșii
și pomii le prind cuminți înapoi
pentru ca totul să rămână mereu
cum a fost
înainte
044239
0
poți face soarele cu două mâini
împreunate deasupra capului
poți face un câine
încovoind spinarea - o imagine excelentă, chiar am ridicat mîinile în sus și am făcut și eu un soare
da, și mijlocul are farmecul lui, însă ultima strofă mi-e mult mai dragă petru că a reușit Cristina să descrie perfect o lege a naturii, a cercului: aceleași linii electrice prin care zvârlim cu mere roșii
și pomii le prind cuminți înapoi
pentru ca totul să rămână mereu
cum a fost
înainte
pentru mine e un text de stea