admirație

Atracția mării, admirația celui ce o contemplă. Trăiri, emoții, dorințe, „bănuieli” „se scaldă”. Delicate sentimente... alunecă atât de gingaș prin apa aceasta a versurilor.

Ottilia Ardeleanu

atracția asemenea mării. Mulțumesc de semn.

desigur că era vorba de atracția asemenea mării. ai asemuit persoana iubită cu marea. deductibil, nu?

și eu mulțumesc.

doream ca cititorul să nu înțeleagă altfel. Știu că aveți o bună empatie.
LIM.

Frumos, ca la marginea mării. Micul poem te duce la mare înălțime, de unde se văd ape și ființe și neființe.
O vacanță cât mai poetică!

vă mulțumesc pentru mesaj. De asemenea vă doresc multă relaxare și voie bună, pentru o viață frumoasă.
LIM.

\"Stau lângă tine\" și nu oricum, ci \"ca la marginea mării\" și te admir ne spune poetul din titlul ales. Poate fi dragoste, iubire, sau pur și simplu prietenie. \"Bănuiesc ființele/ ce se scaldă\" - momentul ales e o clipă în care rupt de tot ce îl înconjoară se gândește totuși la cei care se bucură de apa mării cu valuri sau nu, clipă în care privește ființa demnă de admirație. Poezia de dragoste fiind, mi se pare că poate avea și alte semnificații. Cei doi stau la granița dintre două lumi, una în care muritorii de rând își satisfac plăcerile pe care el le bănuiește, dar le ignoră. Este alături de ființa dragă, admirând-o privind spre cealaltă lume ce trebuie explorata.

Nu știu din ce motive (i)logice, pentru mine titlul acestei poezii e \"Apus\".
E frumos ce am citit, bijutieresc.

vă mulțumesc pentru cuvinte și trecere.
LIM.