ziua a opta

nu zic ca e frumos, ca sa nu fiu superficiala. e sensibil. un anturaj placut despre sentimente reale si stari pe care le pot descrie doar cei care le-au si trait, ori mana de poet care mai e si om pe deasupra.

nici nu stiu cum as putea raspunde altfel unui asemenea comentariu...:)

cu riscul de a fi superficial, spun - e frumos! :). Mi-a plăcut în special cum ai realizat acea întindere dragoste cu o nimicură de cuvinte... Foarte concentrat si delicat acest discurs dintre tot ce se știe și tot ce plutește... Katy avea dreptate cu \"mâna de poet\" :)... cu plăcerea lecturii,

alex

Îmi aduce aminte de frumoasa melodie a ploilor de vară, \"Scrisoare de bun-rămas\".
Un poem simplu și firesc, frumos, spun și eu. Un poem de vremuri nebune. pe oa semenea vreme nu poți decât să stai în casă și să numeri. Ploi și distanțe. Întinderi.
\"clipa aceea era
întindere nouă
între tot ce-ndrăzneam să rostim despre noi
și ce nu

între tot ce știam
și tot ce plutea pe deasupra
acestei firave lumini
cunoscute\"

(Versurile acestea, mai ales, sunt de învățat pe de rost în opinia mea.)

Cu prietenie și bucurie

\"Și a fost dimineață,
și a fost seară,
ziua a opta...\"

și iată cum dragostea
răscumpără timpul
și împlinește veșnicia...

De la mine: o steluță
pe cerul acestei zile...

Alex, Raul, Aurel, multumesc ca v-ati oprit si aici.
Alexandru, imi place cuvantul \"nimicura\"...ma duce cu gandul la roua, habar n-am de ce.

Raul, multumesc de apreciere, dar minutele acestei veri superbe chiar nu merita a fi pierdute memorand...

Aurel, da. :)

începe cu plâns - se termină cu viață....între e liniște....oglindă, se pare că te poți înneca într-o asemenea clipă și nici nu știi, mai bine de fapt....

a venit vara cu mare cer peste lumea ...mica, mica...