Poezie
cămin
amintiri pe muzică veche
1 min lectură·
Mediu
nu aveam voie să facem ce vrem
porțile se închideau devreme
zdrăngănind oase ruginite
clopote ermetice
asfixiau adolescența
puneam la cale escapade
puteai să te rănești în zimții feroși
dar merita riscul
dincolo era libertatea
filarmonica pentru culegătorii de nori
restaurantele
discotecile pentru alții
parcurile cu vreo poartă
a sărutului
numai pentru noi
puteai și să fumezi
doar prosteală la vârsta aceea
dar învățam să fim cineva
ni se părea cel puțin
chicoteam stins când ne îngrămădeam
umeri în obraji în genunchi
urmărind filme deșucheate
sub cheie
șșșșsssttt
parcă auzeam pași
închipuirea nu dormea nici ea
la un magnetofon răgușit
ascultam un je t’aime
mon amour
tot ce era (de) dragoste
și atâtea înțepături creșteau din tălpi
până-n sâni buze creieri
îmbujorându-ne
nu ne priveam în ochi
nu eram niște trădători
altceva nu conta
apropo
la cutremurul acela mare
am salvat discul de muzică rock
sub saltea
niciodată nu ne-am plâns
de singurătate
(2 iunie 2010)
044.411
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “cămin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13942995/caminComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAIoan, ca de obicei, percepția nu te înșeală. comentariul tău mă onorează. da, am expus o parte dintre clipele petrecute la internat. sunt multe de spus. o perioadă fantastică.
îți mulțumesc nespus.
te aștept cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu
îți mulțumesc nespus.
te aștept cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu
0
DVDiscursul acestui poem este foarte modern. Am remarcat oasele zăbrelelor, clopotele ermetice, asfixierea adolescenței, rănirea și durerea de la zimții de fier, amintirea filmului franțuzesc.
Nu știu de ce ai pus aproximarea din finalul versului \"ni se părea cel puțin\", ori nu înțeleg eu bine.
Mi-a plăcut foarte mult poemul. Aduce cu un film personal, derulat foarte dinamic.
Nu știu de ce ai pus aproximarea din finalul versului \"ni se părea cel puțin\", ori nu înțeleg eu bine.
Mi-a plăcut foarte mult poemul. Aduce cu un film personal, derulat foarte dinamic.
0
OADragoș, au fost niște ani de excepție, greu de spus în cuvinte.
îți mulțumesc din tot sufletul meu sincer pentru prezență și comentariul pertinent. acolo, \"ni se părea cel puțin\" vrea să arate puterea de percepție a adolescentului asupra faptului de a învăța ceva bun de la viață, cum vedea el devenirea lui. poate nu am fost suficient de clară.
oricum, o perioadă ca aceea nu se poate uita așa ușor.
te aștept cu toată plăcerea,
Ottilia Ardeleanu
îți mulțumesc din tot sufletul meu sincer pentru prezență și comentariul pertinent. acolo, \"ni se părea cel puțin\" vrea să arate puterea de percepție a adolescentului asupra faptului de a învăța ceva bun de la viață, cum vedea el devenirea lui. poate nu am fost suficient de clară.
oricum, o perioadă ca aceea nu se poate uita așa ușor.
te aștept cu toată plăcerea,
Ottilia Ardeleanu
0
filarmonica pentru culegătorii de nori\",
remarc aceste versuri expresive. E o lume a conspirației într-un internat, un periplu al unei vârste amprentată de romantism și teribilism. Reușești să refaci o imagine a unei vârste frumoase în care peronalitatea dă primele semne că există. Ar mai fi și alte repere.
Mai remarc \"porțile se închideau devreme
zdrăngănind oase ruginite\"
Ai creat aici imagini ce sună metalic în suflet. Păreri. Ioan.