m-ai părăsit ca proasta

într-un moment devine parcă prea descriptivă sau explicativă nu știu
începutul îmi place și a treia strofă și a doua
dar dacă ai mai aerisi ori ai scoate aerul patetic dinspre final ar ieși un poem foarte bun în orice caz dacă ăsta a fost impulsul primar în scriere e mai bine să rămână așa

multumesc pentru semn...
despre aerul patetic :), ce sa spun? e bine ca e, ca in orice iubire :). Te mai astept aici

alex

Nu știu Alex, dar poate că exagerez și eu. De ce? Într-un comentariu de mai demult, observasem o frecvență prea mare a metaforelor, sugerându-ți că ar trebui să fie mai puține, dar să polarizeze în jurul lor bogăția semantică a textului. De atunci ai scris neîndoielnic asemenea texte, pe care le-am citit cu plăcere, chiar dacă nu am lăsat vreun semn de lectură. Eu nu mă tem de patetism, mai ales când este moderat, ca aici, fiind o expresie a trăirii poetice, chiar contribuind la elocvența și verosimilitatea scriiturii. Dar, mi se pare că, pe alocuri, se cade în simplism (în puține versuri). E adevărat, acestă impresie este salvată prin apariția unor versuri care schimbă previzibilitatea de până atunci a discursului. Cred că textul ar fi fost și mai bun dacă s-ar fi încheiat cu un alt vers. Fără îndoială, totul ține de inspirația de atunci, de anumite modulații sufletești, care nu mai pot fi \"reașezate\" în aceeași albie a textului. Dacă ai concentra și mai mult textul, poate ar fi o realizare estetică mai bună, dar, cum spuneam, se poate știrbi vasul în care s-au concentrat atunci trăirile poetice.

\"bâjbâi mă târăsc șerpuiesc
nici o sclipire\", un final care a prins bine neliniștea, nehotărârea, îndoiala, revenirea ... și care a fost punctat și din perspectiva fragmentării stilistice. Cred că te-ai jucat de-a puțin stil, pentru diversitate. Ai reușit. Ioan.

epilogul este fain: \"iubirea noastră nu se vede prin bezna asta\" - spune tot despre interiorul părăsit, revoltat că nu a știut cum și când să reacționeze...
ai figuri de stil originale prin care fixezi cadrul, elementele senzitive și cred că nu abuzezi de ele, sunt constant și rațional folosite.
este un poem bun, în care concentrezi o emoție puternică.

chiar și titlul, care, un pic m-a deranjat la prima citire, spun, acum, că e pus să evidențieze \"necazul\" acesta mare de tot...

Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc pentru semne

george - mereu țin cont de sfaturile voastre, era normal să renunț la abundența aceea de metafore, acum voi căuta să nu cad în simplism, cert e că în ultimul timp am așternut pe hârtie o serie de poezii dictate doar de suflet, rațiunea a rămas undeva în urmă... Pesemne că le voi mai peria puțin, dar aici nu găsesc patetismul din final un minus. Versul final va fi schimbat :). Imediat ce trece implicarea asta parșivă :). Te aștept aici cu drag...

ioan - ești mereu atent la detalii, mă bucură trecerile tale și te aștep mereu :)

ottilia - mă bucur că ți-a plăcut, că îl consideri bun... Titlul nu are nimic răutăcios, crede-mă :), e doar o ... nu știu ce e:). Te mai aștept aici cu drag

alex

Poemul tău cu Ile la despărțire este cel care fixează ciclul Ilenei într-un fel de cerc hermeneutic, pe anumite coordonate ale eroticii geloziei și tentației legăturilor primejdioase. Proiectul tău este să și depoetizezi limbajul ori stereotipiile declarațiilor sentimentale la maximum, în câteva piese ale acestui ciclu de dragoste și ură (care mi-au și uneori displăcut un pic, în momentul postării lor pe site), care, luat în ansamblu, îți definește destul de bine personaltatea, comportamentul, reacțiile neașteptate.

Abia aștept alt ciclu poetic!

dragos, multumesc pentru trecere...
stiu la ce te referi, ai dreptate, multe am incercat, nu stiu cate mi-au iesit, nu sunt foarte multumit de seria asta, o doream mai buna :)...
Pai te astept la urmatoarele texte, sa vedem :). Pe primul il postez chiar acum...
p.s. - Mi-a placut mult albatrosul gogu, am citit cu placere, este o simbolistica intreaga acolo, chiar daca totul e \"real\" :)

alex

Dragos e cam pretentios - si eu , dar nu astept nimic, eu as putea sa le citesc asa ani de zile, nu seamana, aduc mereu ceva nou.....
originalele tale fire de nisip si iubire
pina la urma pui de -o piramida literara

\"obisnuieste-te\" - asta m-a durut, dar asa e, trebuie sa ne obisnuim

anni, multumesc mult pentru semn...
ma bucura aceste vorbe, eu voi incerca mereu sa postez texte placute :), sau, ma rog, sa simt mai bine :)

alex

cercul cu ile! hm, interesant!
ai simțul autocritic bine dezvoltat!
deci ai dreptate în anumite aspecte - n-a ieșit cum ar fi putut ieși...
dar aici mi-au plăcut două aspecte (chiar dacă, iertată-mi fie necuvința, contrazic pe domnul Pașa)!
simplitatea, de exemplu, mie mi-a mers pe suflet.
deși poezia are nevoie de retușuri.
iar patetismul din \"iartă-mă\" nu l-am resimțit așa supărător - de câte ori nu suntem penibili, patetici etc în ochii celorlalți atunci când iubim. dar de ce să ne pese de asta, căci iubim, suferim și asta ne privește pe noi. altcineva în relația asta nu are ce căuta (a se înțelege clar - Dumnezeu nu este altcineva, ci totul).
în fine, revenind...
o să-mi reamintesc singur de maturitate - ce înseamnă retragerea în sine (cântărirea sinelui) - dar asta inseamna moarte, renunțare...
așa că permiteți-mi să mai fiu tânăr o clipă și să-mi placă finalul.

cu zâmbet,
pt.

Alex, sunt convins că știi ce am vrut să spun cu simpismul unor versuri, fiindcă un poet ca tine care utilizează frecvent figuri de stil și nici nu are de gând să renunțe la ele (ceea ce este un lucru pe care îl apreciez în poezia tuturor) nu are cum să nu înțeleagă ceea ce am spus. Nici nu cer să fii de acord cu mine. Uneori e mai bine să lăsăm textele așa cum au ieșit, alteori să creăm alte variante (nici marii poeți nu au renunțat la șlefuirea versurilor și noi știm bine acest lucru). Și mai știm la fel de bine că simplitatea este greu de atins,iar ea nu trebuie confundată cu simplismul. La aceasta m-am referit eu și sunt convins că tu știi, dar băteam și eu șaua pentru înțelesul altora. Iar eu, desigur, n-am blamat nicidecum patetismul, nici nu e prezent într-o măsură mare și nici nu am acel comportament mimetic frecvent văzut pe aici, să mă refer la clișee, patetisme și alte \"cizme\" textual(ist)e. Din alte motive spuneam că ultimele două versuri aș fi dorit să fie mai puternice.

P.s. Domnule Teodor, nu vă mai referiți la alte comentarii sau măcar citiți cu atenție ce se spune.

Desigur, a se citi \"simplismul\" în primul rând al ultimului comentariu.

Am înțeles ambele puncte de vedere, domnilor :)
Și aici nu e niciun motiv de supărare din partea nimănui... Sunt puncte de vedere, opinii, eu nu mă pot decât bucura de aceste interpretări. Pentru că postez pentru aceste păreri, pentru a scrie pe viitor texte din ce în ce mai reuțite, firește fără a mă părăsi, fără a face compromisuri pe cât se poate :). Eu vă mulțumesc și voi ține cont de sfaturile date...

alex