Lacul trecerii

Interesantă ideea dualității aplicată în poem. Ideea de pereche conduce la imaginea nașterii și poate la rezolvarea problemei singurătății. Sper să nu fi supărat că am trecut și eu pe aici. Cu stimă, Ioan.

Nici nu îndrăznesc să mă apropii de acest lac al uniunii, al despărțirii, al frumosului și urâtului. Natură și om își schimbă, reciproc,comportamentul, atitudinea, felul de a fi.
Idei complementare, stări complementare, joc de cuvinte foarte armonios ce îmbracă poemul într-un lirism delicat. Cred însă că e mai mult de-atât.
Repetițiile, revenirile și construcțiile gramaticale conferă ritm, acțiune, melodicitate. Rimele “întortocheate” sună bine…
E foarte plăcută urechii citită cu glas tare. Recitată chiar…

Ottilia Ardeleanu

interesant acest lac al trecreii. Si bine conturat... M-a atras in special finalul. Si atmosfera asta stranie, cu vraja in vene :). Placut poem cu apa, stele si broaste... Lacul, ca loc al trecerii dintre aici si dincolo, dintre jos si sus e foarte bine sugerat in primele 2 grupaje. Ne citim,

alex

parcă e lirică niponă aici la tine. îmi place poemul tău și imaginile sînt reușite. natura și dragostea.

\"cad stelele două cîte două
tulbură broaștele\"

\"ne țineam de mînă săream
de două ori cînta pitpalacul\"

am trecut pe la tine, bia

Vă mulțumesc de trecere și cuvinte. Trecerea dumneavoastră mă onorează.
LIM.

..spirale intre ceruri , ape ...oglinzi paralele ucide singuratatea...
:stelele cîte două
tulbură pleoapele-tulbura sufletele,
frumos

Diana, o trecere binevenită. Mulțumesc pentru simpla și buna punctare.

Poem genuin, un lac al schimbărilor;
luciul lui: oglinda lui 1 !

L.I.M. - oglinda în care se vede poetul.

Cu drag

Domnule Sibiceanu, vă mulțumesc pentru aplecarea pe acest text. O prezență ce mă onorează.