Poezie

Dezacordare

1 min lectură·5 mai 2010

Mediu

M-am asigurat mai întîi,

că a căzut pe jos.

Apoi am strîns mînerul

între genunchi și

am reușit să strîmb zborului.

Cum altfel sprintena privighetoare

să-și servuiască puii

dacă nimeni nu mai avea stricare.

Așa că iată-mă, învîrtind în degete

vase cumulate între purificare.

Trezindu-mă, minciuna tace.

Strivind punțile stricate

am dezosat laminoare pline

sudate în dezastru.

În preferația ținută în aleanuri

în fabricarea statuetelor de ghips

în mica gură din mijlocul dezumbrei

în cearcănul privind drogat la ușă,

toți sîntem atît de la-fel-made

toți știm știutele ramificînd modele

toți ne

și vă

mințim.

Și dintr-o încordare

o dezacordare

o remorcare fluturîndă

deznoadă rînd pe rînd

întinderile neștiute ale literelor mute.

Între pietre încordate,

scîntei florale.

În spații negre goale,

lipsele umbrelor.

Eclipse hebdomadare.

Cutremure secundare.

Furtuni orare.

Respirații accidentale.

003.303

andrei-paul s.. “Dezacordare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-paul-s/poezie/13939543/dezacordare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.