Poezie
nu niciodată
ile
1 min lectură·
Mediu
am căutat să fug de lumină de răul
care i se târăște prin sine de claritatea
din spatele ei
nu nu ți-am spus ile
pentru că nu mai existau cuvinte
legăturile se topiseră punțile se prăbușiseră
între noi mai exista doar vidul acela apăsător
așteptarea dincolo de care nu doream să văd
țărm și mare cer și pământ
privirea are limitele sale
uneori se lovește de buza pleoapei
cade dincoace de beznă
nu ți-am spus ile nu
vin doar să curăț pământul arunc semințe
margarete toporași violete le stropesc
nu spun nimic șterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbești taci nu regreți nimic
lumina e din ce în ce mai puternică ile
nu ți-am spus dar nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată așa
clar
orbitor de departe
eu regret
ile
http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI
085079
0

care i se târăște prin sine de claritatea
din spatele ei – frumoasă asocierea între melodia lui Edith Piaf și mesajul transmis de poem, ea nu regretă nimic, tu poetule, nu au ai reușit să spui prin cuvinte ceea ce parcă te macină, pentru că lipsa cuvintelor a prăbușit tot misterul, aporape că nici visul nu mai apoate exista doar apăsarea de dincolo.
Foarte bine realizată strofa:
țărm și mare cer și pământ
privirea are limitele sale
uneori se lovește de buza pleoapei
cade dincoace de beznă
Realizări deosebite: șterg poza cu degetul mare
orbitor de departe
legăturile se topiseră punțile se prăbușiseră