păcala făgețelului (XVIII)

aici - șapca cu cosorob - e deranjant rău.
în rest, o rememorare simplă și curată.

și la noi tot trei zile ține, oricum.

Mai ester o greșeală de tastare: \"negrii\". Părerea mea este că relatarea aceasta simplă, în care mulți se pot recunoaște, păcătuiește prin absența a ceva care să scoată discursul dintr-o narare fără niște pârghii cât de cât poetice. Ceva care să te ducă și dincolo de cuvinte. Spun acest lucru, fiindcă, în celelalte poezii din \"păcala făgețelului\", exista ceva (vreo imagine, vreun simbol, vreo răsucire semantică etc.) care să transfigureze realul. Sincer, maestre Petruț Pârvescu, mă așteptam ca un poem despre aceste momente sacre din viața omului să aducă mult mai mult.

Cu aceeași stimă,
George Pașa

poezia respira in relatie directe ce celelalte texte. Aici e un discurs direct, in forma bruta, fara explozii care pesemne ca autorul a considrat ca nu-si au rostul... relatarea insa surprinde prin sinceritate, prin degajare si cursivitate. Daca ar fi fost un text suspendat, cu un titlu \"de paste\" spre exemplu, poate ca ar fi intr-un fel scapat, insuficient. Insa citite cu totul, ca intreg, aceasta pacala a fegetelului isi este suficienta siesi, tocmai prin aceasta raportare la care ma refeream :) Cu placerea lecturii si un nou paste fericit de 3 zile va urez,
numai bine,
alex

Compararea Paștelui c-o mare nuntă, sugerarea personificării oului matroșcă (oul cel tare îl lua pe cel slab) mă face să observ o alegorie subtilă. Festinul acesta poate însemna și neducerea până la capăt de către oameni a idealurilor, uitarea de rost, de comuniune pe tot timpul anului. Mi se pare poate, dar universul pascal de la Păcala Făgețelului este demitizat nietzscheean! Nu din ochii sau dinții de copil, pe care i-aveați atunci, ci din perspectiva maturității.

Adăugarea acelei penultime strofă aduce textul aproape de ceea ce intuiam că mai este necesar. Aș vedea acea strofă chiar în finalul textului, dar, sigur, e doar o părere. Poate și cuvântul Hristos ar trebui scris cu litere mari, dacă s-a procedat așa în cazul cuvântului \"Paște\".
Ceea ce spuneam în comentariul precedent se baza și pe o unitate de viziune asupra întregului ciclu poetic. Nevăzând în intenția auctorială acea demitizare nietzscheeană sugerată de dnul Vișan, mi se părea că rememorarea sărbătorii atinge numai latura sa profană, deși sunt aproape convins că s-a urmărit și sublimarea acesteia.

Și pe voi vă numărau și notau dacă ați fost la Înviere?
Cât ținea Învierea? O clipă, o cuantă,
era p-acilea Învierea de aproape două mii de ani,
sau tot de trei zile, tot trei zile dura? E o Iluminare?
De ce îmi spui lucruri știute și ele îmi plac?
Doar pentru că suntem \"contemporani și din copilărie?\"


Petruț, nu te pârvi așa de tare!
Spune tot...
Caviarul se papă
de pe... pielea femeii,
aceea dintre policar și arătător...

Se papă în post?

Mărturisesc, te-am văzut în poema asta
încercând să intri în Ierusalim...

Ierusalime, Ierusalime...

Simplă, curată, pioasă evocare! Imaginea asta mă reține puțin, inainte de a da fila: \"printre cruci razele soarelui urcau pe zid
lumina \"

Petruț Pârvescu,
”oul mai tare îl lua pe cel slab”,
un singur vers am citat dintre cele bine croite, fiindcă aici are loc o confruntare după care mai tânjește copilăria, ca un motan închis afară. Atmosfera rurală, obiceiurile și datinile specifice creștinismului de rit catolic și ortodox, întreg coloritul satului cu întâmplările sale neaoșe, cu harul sănătos al țăranului sunt evocate în majoritatea poemelor tale, lucru care include poezia ta pe calapodul liricii unui Benjamin Fundoianu, Pillat dar mai ales M. Sorescu. De remarcat personajele care se perindă prin poeme, ale căror nume sonore sunt ușor de memorat.

Cu stimă, liviu ofileanu

***madalina, george, alexandru, dragos, aurel, ioana si liviu,
va multumesc, si pe acesta cale, pentru sugetii, comentarii si aprecierile voastre, intodeauna, pertinente. va apreciez spiritul critic, axilologic al acestui demers - siteul de literatura.

va citesc si eu, cu acelasi interes si respect, chiar daca, prietenii nostrii, din varii criterii!!!, al caror inteles imi scapa, ma.va ascund, la Off si Topic...

va urez toate cele bune si un Paste fericit!
cu prietenie,
p.parvescu

o poveste scrisa pentru aceste zile - placut !
multam!
la noi e numai prin magazine si ascuns bine in catedrale uriase!

***
anni,
iti multumesc pentru gandurile tale frumoase! scriu, mai bine zis, incerc sa scriu, pentru cei care stiu... sau isi mai aduc aminte!

iti doresc Sarbatori fericite!
cu prietenie,
p.parvescu

Oua rosii sa ciocnim
De la vin sa ne-ametim
Ce frumos este de Paste
Obiceiul iar renaste

Multumesc

un text care serveste un filon dens si original
este uman si poate îi lipseste mai mult nerv si mai multa poezie(caci suntem într-un elan narativ)
spre final poetul revine la portile inspiratiei euforice,la uitarea de sine,probabil ca starile care i-au dictat acest poem s-au strâns în manunchi pentru a ne uimi encore plus în final !
eu citesc cu mare placere aceste texte,desi mecanismul pare simplu
dar nu este la îndemâna oricui(simplitatea)
paste fericit

privita ca secventa din seria fagetelului, pagina aceasta cred ca e menita sa aduca Lumina in case. nu incap rastalmaciri. razele soarelui urca pe zid lumina (..) vom sarbatori si noi ca oamenii.
Sarbatori fericite! domnule Parvescu

Linea