Despre seninul din noi

de versurile acestea a lui Prevert:\"în ce zi suntem?suntem în toate zilele, iubita mea!\"
iar despre cireși, am putea vorbi mult, mult de tot...ca și cum am vorbi despre iubire.
mă opresc aici la tine în poem, sub umbra lor.
rara

În grădina lui Epicur, Anatole France spunea referindu-se la artă în general că artisul trebuie să iubească viața pentru a putea demonstra lumii că este frumoasă, altfel oamenii s-ar îndoi de aceasta.
Chiar m-am gândit că cireșul își poartă florile precum noi emoțiile și sentimentele, iar fructele nu sunt altceva decât un fel de inimi ale noastre care hrănesc alte inimi dornice de sensibilitate și armonie.

rațioasă, trecerea ta pe aici!

Mulțumesc, Cezara!

Chanson
par Jacques Prevert

Quel jour sommes-nous
Nous sommes tous les jours
Mon amie
Nous sommes toute la vie
Mon amour
Nous nous aimons et nous vivons
Nous vivons et nous nous aimons
Et nous ne savons pas ce que c\'est que la vie
Et nous ne savons pas ce que c\'est que le jour
Et nous ne savons pas ce que c\'est que l\'amour

Cu drag,
:) Ama

*** Grațioasă

Deh, emoții de primăvară, dor de floarea cireșului, așa mi se întâmplă mie, scuze pentru eroare

o poezie sedativa ,calma ,\"gratioasa\"
se retin unele metafore si imagini care demonstreaza un simt pictural al emotivitatii feminine:\"târgul de cuarturi\",\"chinga otelita a orasului de beton\"etc...
ar suna si mai bine mai concentrat si cu un vocabular care evita \"le déjà dit\"
finalul este promitator

Angela, mulțumesc pentru privirea atentă, nepărtinitoare îndreptată asupra acestui poem, pentru comentariul echilibrat și sincer care înțelege și apreciază metafora dar care sancționează și minusurile așa cum se cade unui cititor și scriitor avizat.

***
un poem meditativ, cromat, in spatiul intim.

Onorată de cuvinte, mulțumesc Petruț, mă bucur că ai trecut pe aici, e ca și cum s-a dat drumul la curent pe uliță :)

Amadriado, mă bucur că am fost 5 minute cu tine la \"târgul de cuarțuri\" unde am găsit givaerul acestui poem. Asediază-ne în continuare cu cireșii tăi înfloriți în care mie.mi place să-ți rămân prizonier! (n-ar putea fi și mălini înfloriți!?)
Dumitru Mălin

măi, Măline, măi... într-adevăr ai un prenume foarte poetic și semnul lăsat de tine aici e zglobiu ca un cintezoi, mai ceva decât ziua asta îsorită de afară sau seninul din mine, dar vezi tu, eu nu cred în dragobete, am un unic Dragoș(ete). Am reținut însă îndemnul la scris, se simte că ți-a plăcut și mă voi strădui în continuare, mulțumesc mult :)

Ama