Nevastă-mea și pasiunile ei

Măsuri să iei, neapărat;
din câte spui riști
să fii... des-figurat!

Din tot ce spui, pricep pe loc:
Înclină pe a artei pantă;
Dar, în al căsniciei troc,
E primadonă figurantă.

Măsuri să iei, neapărat;
din câte spui riști
să fii... des-figurat!
(Aurel Sibiceanu)

Păi, cel mai bine desenează
După model, după natură,
Și-atunci, întâi mă modelează:
Îmi umblă-ntruna la figură.

Din ce citesc aici constat
Că ți-a făcut de mult figura
Și că te luase de bărbat
Că i-a plăcut caricatura.

Din tot ce spui, pricep pe loc:
Înclină pe a artei pantă;
Dar, în al căsniciei troc,
E primadonă figurantă.
(florian abel)

Eu, ca model, sunt mulțumit
Și îi respect ambiția,
Că mă plătește la sfârșit
(După ce chem Poliția).

Ea n-a putut să-și țină gura,
I-a spus-o unui vechi amant:
Îți face deseori figura
Că-n pat cu ea ești figurant.

Ea n-a putut să-și țină gura,
I-a spus-o unui vechi amant:
Îți face deseori figura
Că-n pat cu ea ești figurant.
(Sorin Olariu)

Când –foarte des- deodată-i vine
Să facă tușe-n albituri,
Să știi că-i iese foarte bine
Și chiar ne rupem în figuri.

Deprinsă cu caricatura
-Expertă-n ochi, în nas, în guri-
Îmi face foarte des figura
Și, cam la fel de des, figuri.
(Gârda Petru Ioan)

Aplică stilul creativ
La propriu și la figurat,
Probabil are un motiv
Și cred că tu ești vinovat.

Căci și eu soțului meu drag
Caricatura-i fac, verbal;
Dar până clapa nu i-o trag,
Îl doare undeva...dorsal.

Expertă în caricatură,
Îți pune nas, îți pune gură,
Bărbie, păr, urechi, de toate,
Doar ochii, zi de zi, ți-i scoate.

Cauza si efect

Căci și eu soțului meu drag
Caricatura-i fac, verbal;
Dar până clapa nu i-o trag,
Îl doare undeva...dorsal.
(sorina petrescu)

Mai sunt probleme între dragi,
Și rezolvări sunt fel de fel;
De pildă, cred că tu i-o tragi
Pentru că nu ți-o trage el.

Din dragoste

Expertă în caricatură,
Îți pune nas, îți pune gură,
Bărbie, păr, urechi, de toate,
Doar ochii, zi de zi, ți-i scoate.
(Vali Slavu)

E-adevărat, mă modelează
Chiar pân’ la cel mai mic aspect
Și-ntotdeauna motivează:
I-s drag și m-ar dori perfect.

Să nu-l caricaturizeze,
La gânduri bune s-o întoarne,
A încercat s-o îmbuneze,
Dar ea, in plus, i-a pus și coarne.

Să nu-l caricaturizeze,
La gânduri bune s-o întoarne,
A încercat s-o îmbuneze,
Dar ea, in plus, i-a pus și coarne.
(Ion Ruse)

Îmi pune coarne foarte des,
Aspectuoase, aranjate,
Așa că e de ne-nțeles
De ce râd unii pe la spate.

Îmi pune coarne foarte des,
Aspectuoase, aranjate,
Așa că e de ne-nțeles
De ce râd unii pe la spate.
(Gârda Petru Ioan)



Ești foarte sincer, admirabil!
Tu poți să fi multora pildă
Căci cei ce râd nu vor, probabil,
Să-și vadă coarnele-n oglindă.

Oftalmolog sau orelist,
Cam asta versul îmi insuflă;
Dar am un dubiu (te văd trist):
Ți le repară sau le umflă?

După ce-am postat versiunea precedentă, mi-am dat seama că \"insuflă- umflă\" e rimă imperfectă. Așa că revin:


Oftalmolog sau orelist,
Cam asta versul îmi vestește,
Dar am un dubiu (te văd trist):
Repară sau învinețește?

Miloș Petru

Din ce citesc aici constat
Că ți-a făcut de mult figura
Și că te luase de bărbat
Că i-a plăcut caricatura.

Da, dar mă schimbă mereu

Aveam o față mai ciudată
Și m-a ales să-i fiu erou,
Dar cum ți-am pus, e obsedată
Și vrea întruna ceva nou.


Claudiu Toșa

Mulțumesc. O stea cu atât mai valoroasă cu cât vine de la un poet care nu scrie și epigrame.
Am să-i arăt și nevestei că-s valoros:


Văd stele-ntruna când dă-n mine
Artista mea-mbrăcată-n rochii,
Da’-mi prinde asta foarte bine,
Să-i scot și eu cu ceva ochii.

Dan Norea

Oftalmolog sau orelist,
Cam asta versul îmi vestește,
Dar am un dubiu (te văd trist):
Repară sau învinețește?


Și una și alta

O clipă nu se potolește
Și de cu zori și până-n seară,
Învinețește și repară,
Repară și învinețește.

Zice Sorina Petrescu:

Ești foarte sincer, admirabil!
Tu poți să fi multora pildă
Căci cei ce râd nu vor, probabil,
Să-și vadă coarnele-n oglindă.


Zic și eu, amator:

Coarne-avem cu toții
dar nu ne pasă,
doar ne mirăm
cum de încăpem cu ele-n casă!

p.s. Mulțam pentru apreciere, frate Ioane.

Coarne-avem cu toții
dar nu ne pasă,
doar ne mirăm
cum de încăpem cu ele-n casă!
(Aurel Sibiceau)

Au vizitat-o doi colegi
Când eu eram la o mătușă,
Iar la venire, mă-nțelegi...
Am cam rămas blocat în ușă.